Românii şi Brâul Maicii Domnului

Evlavia pentru Brâul Maicii Domnului a domnitorului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab s-a materializat, între anii 1512-1520, acesta suportând cheltuielile de înnoire a incintei mănăstirii şi ridicarea unui paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului”, reparat în 1794, tot cu sprijin românesc.
Apropierea de români a acestui Odor Sfant este şi faptul că Brâul Maicii Domnului este păstrat într-o raclă de argint confecţionată în secolul XVIII în Ţara Românească, raclă aflată la Mănăstirea Vatoped.
În anul 2001 Brâul Maicii Domnului a mai fost adus în România, ocazie cu care a poposit pentru scurt timp şi la Constanţa.

BRÂUL MAICII DOMNULUI A POPOSIT PENTRU O SĂPTĂMÂNĂ ÎN EPARHIA TOMISULUI

Sfinţirea bisericii militare din Mangalia şi zilele Constanţei au fost evenimente aureolate de sosirea Brâului Maicii Domnului în Eparhia Tomisului în perioada 15-22 mai, Odor adus de la mănăstirea Kato Xenias situată la 50 de km de Volos – Grecia.

Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Tomisului cu susţinerea Patriarhiei Române şi în parteneriat cu Administraţia Locală din Constanţa şi Mangalia.

In data de 15 mai 2008 Braul Maicii Domnului a sosit impreuna cu delegatia romana condusa de IPS Teodosie – Arhiepiscopul Tomisului pe aeroportul Mihail Kogălniceanu – Constanţa, apoi a fost depus spre inchinare la biserica militară de garnizoană din Mangalia cu hramurile „Intrarea Maicii Domnului în biserică” şi „Adormirea Maicii Domnului” unde a stat pana in data de 18 mai 2008 la ora 15.00 cand s-a plecat in procesiune de la Mangalia spre Catedrala Arhiepiscopala din Constanta unde a fost depus spre cinstire pana in data de 21.05.2008. Aici au venit sa se inchine si sa cinsteasca Sfantul Odor mii de credinciosi din toata Dobrogea. Arhiepiscopia Tomisului a oferit celor prezenti brosuri cu istoria vietii Maicii Domnului, acatiste, braulete subtiri si iconite cu acoperamantul Maicii Domnului.

De la Catedrala Arhiepiscopala “Sfintii Apostoli Petru si Pavel” s-a plecat in procesiune spre biserica „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” unde a ramas pana in zorii zilei de 22 mai.

Conform tradiţiei, Cinstitul Brâu a fost ţesut de însăşi Maica Domnului, cea care l-a şi dăruit Sfântului Apostol Toma. Până în secolul al IV-lea, cinstitul Odor s-a păstrat la Ierusalim, apoi Capadocia. Împăratul Teodosie cel Mare (379-395) l-a readus în Ierusalim. În anul 380 Arcadie, fiul împăratului, a fost salvat de la înec în mod minunat de Maica Domnului. Peste 15 ani va fi dus la Constantinopol şi păstrat, pe rând, în mai multe biserici. Începând cu anul 458 a fost depus şi la biserica din Vlaherne, biserica vlahilor. În această biserică, prin descoperire dumnezeiască, Maica Domnului a fost văzută de către Sfinţii Andrei şi Epifanie ţinând un acoperământ în mâini, din care ieşeau raze de lumină. De atunci această minune a fost inclusă în calendarul creştin la 1 octombrie, ca zi a Acoperământului Maicii Domnului. Din biserica Vlaherne, brâul a fost dus la bazilica „Sfanta Sofia” din Constantinopol. După ce împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), a fost vindecată prin puterea Cinstitului Brâu, l-a cusut cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi. Cu multă evlavie l-a aşezat din nou în racla dăruită cu mult timp înainte de împăratul Arcadie, iar ziua în care a fost reaşezat în raclă a fost consemnată în calendarul creştin în ziua de 31 august. Timp de secole, Brâul a fost păstrat în Constantinopol, după care trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian, l-au luat pentru a fi dăruit mai apoi Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos de către cneazul sârb Lazăr I (1372-1389).

Datele istorice sunt consemnate de bizantinologul rus Theodor Uspenski, însă alte surse spun că Brâul a fost dăruit Mănăstirii Vatoped de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care, mai târziu, s-a şi călugărit la această mănăstire. Din cele trei fragmente ale Brâului, o parte a rămas la Vatoped, în timp ce celelalte două au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii Kato Xenias, situată la 50 de km de Volos - Grecia. Conform tradiţiei, această mănăstire a fost întemeiată în timpul împăratului bizantin Andronic II Paleologul (1282-1321). Iniţial, se numea Mănăstirea „Sf. Nicolae”, fiind, ca şi astăzi, metoc al Mănăstirii Ano Xenias. Numele mănăstirii - Kato Xenias (Străina de Jos) - provine de la icoana făcătoare de minuni ajunsă în mod miraculos aici. Icoana a fost numită Xenia (Străina) deoarece venea din altă parte.

DRD. SORIN OVIDIU ANGHEL

A III-a Adunare Ecumenică Europeană, Sibiu, 4-9 septembrie 2007

„LUMINA LUI HRISTOS LUMINEAZĂ TUTUROR.
SPERANŢĂ PENTRU REÎNNOIRE ŞI UNITATE ÎN EUROPA”
(A III-a Adunare Ecumenică Europeană, Sibiu, 4-9 septembrie 2007)

În perioada 4-9 septembrie 2007, s-a desfăşurat la Sibiu – „Capitala culturală europeană 2007”, cea de a III-a Adunare Ecumenică Europeană (3AEE), organizată în comun de către Conferinţa Bisericilor Europene (KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa (CCEE).

„Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţă pentru reînnoire şi unitate în Europa” a fost tema aleasă pentru această Adunare de către Comitetul comun KEK/CCEE. Accentul s-a pus pe Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan 8,12), făcându-se referinţă la simbolul luminii, care are o importanţă deosebită atât în tradiţia creştină răsăriteană, cât şi în cele apusene. Subtitlul a avut ca scop sublinierea rolului important pe care creştinismul poate să-l joace în Europa de astăzi.
Aşa cum reiese din scrisoare de invitaţie adresată de cei doi copreşedinţi, „Adunarea trebuia sa fie o sărbătoare şi o mărturie comună […] prin care sa se adânceasca cunoaşterea şi se se consolideze respectul nostru faţă de diferitele tradiţii religioase; se se întăreasca şi sa se extinda legăturile noastre ecumenice”. În acelaşi timp, 3 AEE „a abordat marile provocări inerente culturii europene marcate de secularizare şi de căutarea spiritualităţii, de pluralismul religios, de procesul de unificare europeană şi de responsabilităţile pe care continentul nostru trebuie să şi le asume în faţa lumii.”
Adunarea s-a încheiat cu un mesaj care a promovat înfăptuirea unităţii spirituale între biserici. Reuniunea de la Sibiu a fost punctul final al unui proces care a fost gândit ca un pelerinaj simbolic, început în ianuarie 2006 la Roma, care a trecut prin Wittenberg, oraşul lui Martin Luther, şi care s-a încheiat în România.

Timp de cinci zile, la reuniune au participat 2.500 de prelaţi şi peste 10.000 de pelerini, prezenţi la dezbateri despre spiritualitate, realitate europeană, diversitate, pace şi justiţie, subiecte reunite asa cum am mentionat si anterior sub titlul "Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţă pentru înnoire şi unitate în Europa".
Adunarea Ecumenică de la Sibiu a prezentat diversitatea şi bogăţia tradiţiilor creştine europene, temele abordate şi în Carta Ecumenică, document adoptat în 2001, la Strasbourg.

În program au fost incluse conferinţe, forumuri, sesiuni plenare, rugăciuni comune, studii biblice, meditaţii.

Această atât de importantă întrunire ecumenică, la care au participat aproximativ 3.000 de reprezentanţi ai tuturor Bisericilor din Europa, a fost găzduită pentru prima dată într-o ţară cu o populaţie majoritar ortodoxă, după ce primele două întruniri au avut loc la Basel, Elveţia (1989) şi Graz, Austria (1997), ceea ce a constituit, cu siguranţă, un moment de referinţă în viaţa poporului român şi o dovadă grăitoare a deschiderii ecumenice a Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte Biserici din România.

DRD. SORIN – OVIDIU ANGHEL