tag:blogger.com,1999:blog-31812033693389521522024-02-20T11:33:13.008-08:00Dr. Dipl. Sorin Ovidiu AnghelBlog de prezentare si documentare pentru CERCETARE STIINTIFICADipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.comBlogger17125tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-2184211863017746742014-04-28T14:45:00.000-07:002014-04-28T14:55:59.620-07:00(P) Prevederi legislative in sectorul constructii <div style="text-align: justify;">
<!--[if gte mso 9]><xml>
<w:WordDocument>
<w:View>Normal</w:View>
<w:Zoom>0</w:Zoom>
<w:HyphenationZone>21</w:HyphenationZone>
<w:Compatibility>
<w:BreakWrappedTables/>
<w:SnapToGridInCell/>
<w:ApplyBreakingRules/>
<w:WrapTextWithPunct/>
<w:UseAsianBreakRules/>
<w:UseFELayout/>
</w:Compatibility>
<w:BrowserLevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel>
</w:WordDocument>
</xml><![endif]--><!--[if gte mso 10]>
<style>
/* Style Definitions */
table.MsoNormalTable
{mso-style-name:"Table Normal";
mso-tstyle-rowband-size:0;
mso-tstyle-colband-size:0;
mso-style-noshow:yes;
mso-style-parent:"";
mso-padding-alt:0cm 5.4pt 0cm 5.4pt;
mso-para-margin:0cm;
mso-para-margin-bottom:.0001pt;
mso-pagination:widow-orphan;
font-size:10.0pt;
font-family:"Times New Roman";}
</style>
<![endif]-->
</div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: x-small;"><b>Dipl.Jr.Sorin Ovidiu Anghel</b></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: 14.0pt;"><br /></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Legislatia
de securitate si sanatate in munca este componenta a sistemului de reglementari
prin care se urmareste asigurarea protectiei cetatenilor, respectiv segmentul
specific de populatie activa, impotriva riscurilor de accidentare si/sau
imbolnavire profesionala generate de prestarea oricarui proces de munca. <br />
In tarile din cadrul Uniunii Europene lucratorii sunt protejati impotriva
riscurilor de accidentare si imbolnavire profesionala prin Directiva cadru
391/1989. Principiul de baza al directivei este prevenirea accidentelor, ceea
ce implica evaluarea riscului de catre angajator si impune acestuia obligatia
de a asigura securitatea si sanatatea angajatilor in toate aspectele legate de
munca.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Legislatia
nationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca transpune directivele
Uniunii Europene. </span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Sistemul legislativ national cuprinde:<br />
• Legea securitatii si sanatatii in munca nr. 319/2006<br />
• Normele metodologice de aplicare a legii Sănătății și Securității în
Muncă – H. G. 1425/2006 <br />
• HG–uri referitoare la cerintele minime de securitate si sanatate in
munca pentru riscuri specific<br />
La nivel national, Legea securitatii si sanatatii in munca, L319/2006,
indeplineste rolul de lege fundamentala in domeniu si stabileste cadrul
general, principiile si regulile de baza pentru promovarea securitatii si
sanatatii lucratorilor la locul de munca.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Angajatorul
are obligatia de a asigura securitatea si sanatatea lucratorilor in toate
aspectele legate de munca, si anume sa ia masurile necesare pentru asigurarea
securitatii si protectia sanatatii lucratorilor; prevenirea riscurilor
profesionale; informarea si instruirea lucratorilor; asigurarea cadrului
organizatoric si a mijloacelor necesare securitatii si sanatatii in munca.<br />
<br />
Implementarea acestor masuri se va face pe baza urmatoarelor principii generale
de prevenire: evitarea riscurilor; combaterea riscurilor la sursa; evaluarea
riscurilor care nu pot fi evitate; adaptarea muncii la om, in special in ceea
ce priveste proiectarea posturilor de munca, alegerea echipamentelor de munca,
a metodelor de munca si de productie, in vederea reducerii monotoniei muncii, a
muncii cu ritm predeterminat si diminuarii efectelor acestora asupra sanatatii;
adaptarea la progresul tehnic; inlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce
nu este periculos sau cu ceea ce este mai putin periculos; dezvoltarea unei
politici de prevenire coerente care sa cuprinda tehnologiile, organizarea
muncii, conditiile de munca, relatiile sociale si influenta factorilor din
mediul de munca; adoptarea, in mod prioritar, a masurilor de protectie
colectiva fata de masurile de protectie individuala; furnizarea de instructiuni
corespunzatoare lucratorilor.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">HOTARAREA
DE GUVERN NR. 300/2006 privind cerintele minime de securitate si sanatate
pentru santierele temporare si mobile, transpune in legislatia romana
prevederile Directivei 92/57/CEE privind cerintele minime de securitate si
sanatate pentru santierele temporare si mobile<br />
In indeplinirea atributiilor, coordonatorii de securitate si sanatate trebuie:<br />
a) sa participe la toate etapele de elaborare a proiectului si de
realizare a lucrarii;<br />
b) sa fie invitati la toate intrevederile care privesc elaborarea
proiectului si realizarea lucrarii;<br />
c) sa primeasca si, daca este cazul, sa solicite managerului de proiect si
antreprenorului elementele necesare indeplinirii sarcinilor sale;<br />
d) sa intocmeasca si sa tina la zi registrul de coordonare.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Planul de securitate si sanatate:</b><br />
Inainte de deschiderea santierului beneficiarul lucrarii sau managerul de
proiect trebuie sa asigure planul de securitate si sanatate. Acesta face parte
din proiectul lucrarii si trebuie sa fie adaptat continutului acestuia.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Planul de securitate si sanatate trebuie sa contina:</b><br />
a) informatii de ordin administrativ care privesc santierul;<br />
b) masurile generale de organizare a santierului;<br />
c) identificarea riscurilor si descrierea lucrarilor care pot prezenta
riscuri;<br />
d) masuri specifice de securitate in munca pentru lucrarile care prezinta
riscuri;<br />
e) amenajarea si organizarea santierului inclusiv a obiectivelor edilitar
– sanitare, modalitati de depozitare a materialelor, amplasarea echipamenetelor
de munca prevazute de antreprenori si subantreprenori pentru realizarea
lucrarilor proprii;<br />
f) masuri de coordonare stabilite de coordonatori in materie de
securitate si sanatate;<br />
g) obligatii ce decurg din interferenta activitatilor care se desfasoara
in perimetrul santierului si in vecinatatea acestuia;<br />
h) masuri generale pentru mentinerea santierului in stare de curatenie si
ordine;<br />
i) indicatii practice pentru acordarea primului ajutor;<br />
j) modalitati de colaborare intre antreprenori, subantreprenori, lucratori
independenti;</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Masurile
de coordonare stabilite de coordonatorii de securitate si sanatate trebuie sa
se refere la:<br />
a) caile sau zonele de deplasare ori de circulatie orizontale si
verticale;<br />
b) conditiile de manipulare a diverselor materiale in particular, in ceea
ce priveste interferenta instalatiilor de ridicat aflate pe santier sau in
vecinatatea acestuia<br />
c) limitarea manipularii manuale a sarcinilor;<br />
d) delimitarea si amenajarea zonelor de depozitare a deseurilor materiale;<br />
e) conditiile de depozitare, eliminare sau evacuare a deseurilor ai a
materialelor rezultate din daramari, demolari si demontari;<br />
f) conditiile de ridicare a materialelor periculoase utilizate;<br />
g) utilizarea mijloacelor de de protectie colectiva si a instalatiei
electrice generale;<br />
h) masurile care privesc interactiunile de pe santier;<br />
Fiecare antreprenor sau subantreprenor trebuie sa elaboreze propriul plan de
securitate si sanatate pe care il pune la dispozitia managerului de proiect,
beneficiarului sau coordonatorilor de securitate.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Registrul de coordonare:</b>
cuprinde ansamblul de documente redactate de coordonatorii in materie de
securitate si sanatate, informatii privind evenimentele care au loc pe santier,
constatarile efectuate si decizile luate.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Coordonatorii
in materie de securitate si sanatate trebuie sa prezinte registrul de
coordonare, la cerere, managerului de proiect, inspectorilor de munca si
inspectorilor sanitari. Registrul de coordonare trebuie pastrat 5 ani de la
data receptiei finale a lucrarii.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Declaratia prealabila:</b><br />
Beneficiarul lucrarii sau managerul de proiect trebuie sa intocmeasca o
declaratie prealabila in urmatoarele situatii:<br />
a) durata lucrarilor pe santier este mai mare de 30 de zile si pe santier
lucreaza simultan mai mult de 20 de lucratori;<br />
b) volumul mare de lucru estimat este mai mare de 500 de oameni/zi.
Declaratia al carei continut este stabilit de Hotararea de Guvern
300/2006 in anexa 3, se comunica inspectoratului teritorial de munca pe
raza caruia se vor desfasura lucrarile cu cel putin 30 de zile inainte de
inceperea acestora;</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Coordonatorii in materie de securitate si sanatate:</b><br />
Coordonatorii in materie de securitate si sanatate sunt desemnati pe durata
elaborarii proiectului si pe durata realizarii lucrarii existand posibilitatea
desemnarii aceleiasi persoane.<br />
Hotararea stabileste competenta necesara exercitarii functiei:<br />
1. experienta profesionala de minim 5 ani in arhitectura, constructii sau
conducerea santierelor;<br />
2. formarea specifica de coordonator in materie de securitate si sanatate,
actualizata la fiecare 3 ani.<br />
Atributiile coordonatorilor in materie de securitate si sanatate pe durata
realizarii lucrarii sunt:<br />
a) sa coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire si de
securitate la alegerea solutiilor tehnice si organizatorice in scopul
planificarii diferitelor lucrari sau faze de lucru care se desfasoara simultan
sau succesiv;<br />
b) sa coordoneze punerea in aplicare a masurilor necesare pentru aplicarea
planului de securitate si sanatate;<br />
c) sa adapteze sau sa solicite eventualele adaptari ale planului de
securitate si sanatate in functie de evolutia lucrarilor;<br />
d) sa organizeze cooperarea intre angajatori, inclusiv a celor care se
succed pe santier si coordonarea activitatii acestora privind protectia
lucratorilor;<br />
e) sa coordoneze activitatile care urmaresc aplicarea instructiunilor de
lucru si de securitatea muncii;<br />
f) sa ia masurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate sa aiba
acces pe santier;<br />
g) sa stabileasca in colaborare cu managerul de proiect si antreprenorul
masurile generale aplicabile santierului;<br />
h) sa tina seama de toate interferentele activitatilor din perimetrul sau
vecinatatea santierului;<br />
i) sa stabileasca impreuna cu antreprenorul obligatiile privind utilitatea
mijloacelor de protectie colectiva, instalatiile de ridicat sarcini, accesul pe
santier;<br />
j) sa efectueze vizite comune pe santier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor
inainte ca acestia sa redacteze planul propriu de securitate;<br />
k) sa avizeze planurile de securitate si sanatate elaborate de
antreprenori si modificarile acestora</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Hotararea
Guvernului stabileste obligatiile beneficiarului, ale managerului de proiect,
lucratorilor independenti si ale angajatorilor.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><b>Informarea, consultarea si participarea lucratorilor</b></span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<span style="font-size: small;">Lucratorii
si reprezentantii lor trebuie sa fie informati asupra masurilor ce trebuie
luate pentru securitatea lor pe santier. De asemenea, lucratorii si
reprezentantii lor trebuie sa fie consultati si sa participe tinand seama de
gradul de risc si de importanta santierului potrivit legislatiei in vigoare.</span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: justify;">
<br /></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-size: small;">Articol
publicat si pe site-ul: http://www.incasa.ro </span></div>
<div style="margin: 0cm 0cm 0.0001pt; text-align: left;">
<span style="font-size: small;">(<a href="http://www.incasa.ro/_P__Prevederi_legislative_in_sectorul_constructii_6287_648_1.html">http://www.incasa.ro/_P__Prevederi_legislative_in_sectorul_constructii_6287_648_1.html</a>)</span></div>
<div class="MsoNormal" style="text-align: justify;">
<br /></div>
Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-82963644689212839912010-02-10T11:43:00.000-08:002010-02-10T12:05:03.057-08:00Cunoaşterea lui Dumnezeu<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 10"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 10"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5Cuser%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0mm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-fareast-language:RO;} p.MsoBodyTextIndent3, li.MsoBodyTextIndent3, div.MsoBodyTextIndent3 {margin:0mm; margin-bottom:.0001pt; text-align:justify; text-indent:42.0pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-fareast-language:RO;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Tabel Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0mm 5.4pt 0mm 5.4pt; mso-para-margin:0mm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman";} </style> <![endif]--> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Adeseori, în viaţa noastră de zi cu zi, se întâmplă să auzim cuvinte cu referire la cunoaşterea lui Dumnezeu. Expresii ca „eu îl cunosc pe Dumnezeu”, „vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu” sau „L-am cunoscut pe Dumnezeu”, ca şi multe altele asemenea lor, probabil că nu sunt straine de auzul sau văzul tău, cititorule. De aceea, articolul de faţă va trata această temă a cunoaşterii lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, cum Îl putem cunoaşte noi pe Dumnezeu?</span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Pentru aceasta. Vom face apel tot la învăţătura de credinţă a Bisericii. Mai întâi, dacă socotim după <b style=""><u>calea de cunoaştere</u></b>, în principal există 2 căi de cunoaştere a lui Dumnezeu: cunoaşterea naturală şi cea supranaturală. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Cunoaşterea naturală face referire la faptul că putem cunoaşte pe Creator dacă luăm bine aminte la creatură. Căci orice creaţie poartă în sine ceva din creator. De aceea, Sf. Apostol Pavel le scria romanilor: „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi dumnezeire. . . „(Rom 1, 20). Prin aceasta, Biserica ne învaţă că putem descoperi pe Dumnezeu prin creaţia sa, adică întregul univers ne vorbeşte despre Creator. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Cunoaşterea supranaturală se mai numeşte şi Revelaţie supranaturală, adică descoperirea pe cale supranaturală a lui Dumnezeu. Dar ce înseamnă supranatural? Termenul nu are nici o legătură, aşa cum am crede la prima vedere, cu vreo forţă paranormală sau cu fenomene magice. Expresia vrea să arate un modul de cunoaştere mai presus de cel anterior, adică Dumnezeu care s-a descoperit pe sine oamenilor. Aici avem de a face nu cu o cunoaştere din făpturi, ci o cunoaştere din voia Lui Dumnezeu. În acest fel, Biserica afirmă că există două căi de Revelaţie supranaturală, şi anume: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Asupra Sfintei Scripturi nu există dubii sau polemici, cu toţii fiind de acord că ea reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu păstrat în scris, mai cu seamă în Sfintele Evanghelii. Dar ce reprezintă Sfânta Scriptură? Ea este de fapt o colecţie de cărţi scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt de către autori diferiţi, colecţie ce păstrează adevăruri de credinţă, învăţături, precum şi anumite relatări istorice (Scriptura are şi un aspect de document istoric). În principal, Scriptura este împărţită în Vechiul şi Noul Testament, momentul de demarcaţie clară între aceste două etape fiind naşterea Mântuitorului Hristos. Întrucât nu orice carte scrisă este demnă de a fi prezentă în colecţia Scripturii, alcătuirea ei a fost stabilită în comun acord de către întreaga Biserică. Astfel, s-a stabilit că există 39 de cărţi canonice ale Vechiului Testament, la care se mai adaugă alte 13 cărţi şi fragmente necanonice, dar ziditoare de suflet; precum şi 27 de cărţi canonice ale Noului Testament. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">În schimb, când vine vorba de Sfânta Tradiţie, aici există numeroase păreri, polemici, definiţii şi controverse. Unii înţeleg Tradiţia ca un ansamblu de obiceiuri şi ritualuri religioase şi nu numai, care stau în legătură cu credinţa. Alţii, consideră Tradiţia ca ceva păstrat din bătrâni, în vreme ce sunt şi unii care nu dau nici o importanţă acestui aspect. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Corect însă, din punct de vedere teologic, Sfânta Tradiţie reprezintă de fapt totalitatea învăţăturilor de credinţă revelate, care nu se cuprind în Sfânta Scriptură, dar care completează Sfânta Scriptură şi care s-au transmis de la Mântuitorul şi Sfinţii Apostoli prin viu grai sau prin alte documente ale vremii. Aici putem cuprinde hotărârile celor 7 mari Sinoade Ecumenice (asupra cărora întreaga Biserică a fost de acord), scrierile Sfinţilor Părinţi, scrierile liturgice, rânduielile cultice, monumente de artă bisericească precum şi mărturisiri de credinţă ale Bisericii. Este de la sine înţeles că întreaga Scriptură nu putea cuprinde toată învăţătura despre Dumnezeu, lucru remarcat şi de Sf. Apostol Ioan care zice: „Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.”(Ioan 21, 25) iar în alt loc spune: „Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.”(Ioan 20, 30). Dacă lucrurile stau aşa, atunci cum putem şti care scrieri şi documente sunt bune de păstrat în Tradiţie şi care nu? Pentru aceasta Biserica a stabilit anumite criterii de autenticitate ale tradiţiei, criterii ce se rezumă la formularea scriitorului bisericesc Vincenţiu de Lerin, care a spus că adevărata tradiţie constă în „ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni şi de către toţi”. Aşadar, tot ceea ce nu probează această afirmaţie nu poate face parte din Tradiţia Bisericii, şi prin urmare, din tezaurul de credinţă al acesteia. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Dacă privim asupra <b style=""><u>modului de exprimare</u></b> al cunoaşterii lui Dumnezeu, vom observa şi aici două moduri de exprimare: unul afirmativ şi unul negativ. De aceea, Biserica mai învaţă că această cunoaştere a lui Dumnezeu poate fi catafatică (adică afirmativă) şi apofatică (adică prin negaţie)</span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Cunoaşterea catafatică se referă de fapt la exprimarea afirmativă, pozitivă asupra lui Dumnezeu. De exemplu, când afirmăm că Dumnezeu este Bun, Drept, Atotţiitor, Atoateştiutor, Omniprezent, sau când ne referim la alte calităţi pozitive ale lui Dumnezeu, atunci spunem că aceasta este o cunoaştere catafatică, o cunoaştere afirmativă. Dimpotrivă, atunci când ne exprimăm la modul negativ asupra lui Dumnezeu, ca de exemplu, că El nu este rău, nu este finit, nu este limitat, atunci spunem că avem o cunoaştere apofatică, o cunoaştere prin negaţie. De remarcat însă că această cunoaştere apofatică nu duce, aşa cum s-ar putea crede, la neştiinţă sau la lipsă de cunoaştere, ci dimpotrivă, în raport cu Dumnezeu, cunoaşterea apofatică este un mod superior de cunoaştere. Spun asta întrucât, dat fiind caracterul unic al diviniţăţii, noi putem afirma mai multe despre Dumnezeu prin negaţie decât prin afirmaţie. Această cunoaştere apofatică este de fapt o completare a cunoaşterii catafatice. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Cu toate acestea, există un adevăr fundamental care trebuie ţinut minte. Oricât ne-am strădui noi, trebuie să recunoaştem că Dumnezeu, din cauza infinităţii şi măreţiei sale, nu poate fi cunoscut în fiinţa sa. Cu alte cuvinte, fiinţa dumnezeirii, alcătuirea ei, sau cunoaşterea ei în mod raţional, nu ne este accesibilă, întrucât există o diferenţă clară între noi, creaţia , şi Dumnezeu, Creatorul. Atunci, veţi spune, ce cunoaştem de fapt la Dumnezeu? Biserica, prin Sf. Grigorie Palama, ne învaţă că, deşi Dumnezeu, în fiinţa Sa, este inaccesibil cunoaşterii, El poate fi cunoscut prin energiile sau lucrările Sale. În acest fel, noi putem cunoaşte , de fapt, activitatea creatoare a lui Dumnezeu, activitatea proniatoare (adică modul în care el se îngrijeşte şi poartă de grijă creaţiei Sale), activitatea Răscumpărătoare şi Mântuitoare (săvârşită prin Fiul Său, Iisus Hristos), activitatea de Sfinţire şi Desăvârşire a creaţiei (prin Duhul Sfânt, care lucrează prin Sfintele Taine). Altfel spus, dacă fiinţa lui Dumnezeu rămâne inaccesibilă omului, noi putem cunoaşte pe Dumnezeu prin lucrarea pe care El o săvârşeşte în lume. Urmând acestei idei, putem spune chiar că pe Dumnezeu îl putem cunoaşte şi în împrejurările concrete ale vieţii. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Aş dori să închei acest articol prezentând şi <b style=""><u>caracteristicile</u></b> cunoaşterii lui Dumnezeu. Mai întâi, cunoaşterea lui Dumnezeu este nedeplină. Întrucât puterile noastre spirituale sunt limitate, iar Dumnezeu este infinit în orice privinţă, este logic faptul că noi nu-L putem cunoaşte pe Dumnezeu în totalitate. Sf Apostol Pavel scrie corintenilor că: „Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.<span style=""> </span>Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa….Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.”(1 Cor 13, 9. . 12). </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Apoi, cunoaşterea lui Dumnezeu este indirectă. Spuneam că, de fapt, noi nu cunoaştem fiinţa lui Dumnezeu, ci numai energiile sau lucrările Sale. Mai mult, cunoaşterea lui Dumnezeu este de fapt, analogică, adică se face prin comparaţie, deoarece raţiunea umană cunoaşte operând cu termenii pe care îi ştie deja. Când afirmăm sau negăm ceva despre Dumnezeu, mintea noastră operează cu noţiuni şi concepte pe care le-am învăţat deja, din jurul nostru. În fine, cunoaşterea noastră despre Dumnezeu este simbolică, adică noi expunem sau formulăm cunoaşterea lui Dumnezeu prin simboluri, imagini sau figuri, noţiuni şi concepte. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">În speranţa că acest articol a dat destul de gândit celor ce se grăbesc să afirme că îl cunosc pe Dumnezeu, dar şi în nădejdea că a oferit destulă cunoştinţă celor ce doresc să-L cunoască pe Dumnezeu, închei cu un cuvânt al Mitropolitului Filaret al Moscovei, care spunea: „Toate cunoştinţele noastre sunt nefolositoare când noi nu-L cunoaştem pe Iisus Hristos”<o:p></o:p></span></p>
<br />Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-90005408747425448572009-08-22T11:08:00.000-07:002009-08-22T11:14:00.341-07:00Slujbele Bisericii<meta equiv="Content-Type" content="text/html; charset=utf-8"><meta name="ProgId" content="Word.Document"><meta name="Generator" content="Microsoft Word 10"><meta name="Originator" content="Microsoft Word 10"><link rel="File-List" href="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5Cuser%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_filelist.xml"><!--[if gte mso 9]><xml> <w:worddocument> <w:view>Normal</w:View> <w:zoom>0</w:Zoom> <w:compatibility> <w:breakwrappedtables/> <w:snaptogridincell/> <w:wraptextwithpunct/> <w:useasianbreakrules/> </w:Compatibility> <w:browserlevel>MicrosoftInternetExplorer4</w:BrowserLevel> </w:WordDocument> </xml><![endif]--><style> <!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0mm; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-fareast-language:RO;} p.MsoBodyTextIndent3, li.MsoBodyTextIndent3, div.MsoBodyTextIndent3 {margin:0mm; margin-bottom:.0001pt; text-align:justify; text-indent:42.0pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; mso-bidi-font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman"; mso-ansi-language:RO; mso-fareast-language:RO;} @page Section1 {size:612.0pt 792.0pt; margin:70.85pt 70.85pt 70.85pt 70.85pt; mso-header-margin:36.0pt; mso-footer-margin:36.0pt; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} --> </style><!--[if gte mso 10]> <style> /* Style Definitions */ table.MsoNormalTable {mso-style-name:"Tabel Normal"; mso-tstyle-rowband-size:0; mso-tstyle-colband-size:0; mso-style-noshow:yes; mso-style-parent:""; mso-padding-alt:0mm 5.4pt 0mm 5.4pt; mso-para-margin:0mm; mso-para-margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:10.0pt; font-family:"Times New Roman";} </style> <![endif]--> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Religia se defineşte, în general, ca legătură a omului cu Dumnezeu. Această legătură însă are la bază câteva principii, care sunt definitorii pentru o bună „funcţionare” a acestei legături. În creştinism nu se poate vorbi de viaţă duhovnicească în Hristos fără a exista rugăciunea. Viaţa duhovnicească a credinciosului stă sub semnul rugăciunii, aşa cum viaţa trupească a sa este condiţionată de existenţa oxigenului. Rugăciunea este, dacă mergem pe această analogie, oxigenul necesar vieţii duhovniceşti. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Însă, aşa cum spuneam şi într-unul din numerele trecute, rugăciunea se poate împărţi în două mari categorii: cea personală şi cea obştească. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Rugăciunea personală se poate face oriunde, oricând şi în orice condiţii. Ea nu este îngrădită în anumite reguli de exprimare, şi are la bază libertatea şi personalitatea creştinului. Lui Dumnezeu te poţi ruga oricând, întrucât El este Omniprezent, Atotştiutor şi iubitor de oameni. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Rugăciunea de obşte este o altă formă de rugăciune, în care o comunitate de credincioşi se roagă împreună, după cuvântul lui Hristos, care spune că: „unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.” (Matei 18, 20). Această formă de rugăciune alcătuieşte viaţa Bisericii, sub forma slujbelor bisericeşti. În cadrul acestor slujbe avem de-a face cu o oarecare formă de standardizare a exprimărilor şi mişcărilor liturgice, scopul fiind dat de nevoia de ordine şi împlinire a funcţiunilor principale ale rugăciunii: lauda, mulţumirea şi cererea. Mai trebuie spus că această formă de rugăciune se face sub îndrumarea şi cu participarea activă a slujitorilor bisericeşti. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Desigur că de-a lungul timpului Biserica a trebuit să ţină cont de nevoile şi evoluţia societăţii, de aceea, de-a lungul timpului vom observa o evoluţie a rânduielii slujbelor. În acest fel, astăzi observăm cu uşurinţă că slujbele Bisericii sunt încărcate de momente simbolice care vin să ajute pe credincios în înălţarea inimii sale către Dumnezeu, dar şi în înţelegerea adevărurilor de credinţă. În aceste sens, în componenţa slujbelor vom găsi diferite elemente liturgice, care sunt aşezate după o anumită rânduială, numită şi „tipic”. Aceste elemente sunt diverse, şi ele includ: <b style=""><i style="">rugăciuni, cântări liturgice, lecturi din cărţile sfinte, gesturi liturgice, mărturisiri de credinţă</i></b>. Toate aceste elemente sunt combinate între ele, funcţie de scopul respectivei slujbe, şi ele se încadrează întotdeauna între o formulă de început şi una de sfârşit. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Dacă ar fi să facem o împărţire a slujbelor bisericeşti, observăm că există mai multe criterii după care putem să facem această împărţire. Astfel, după structura lor, găsim trei feluri de slujbe bisericeşti: </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">* <b style=""><i style="">rugăciunea simplă</i></b>, care se rosteşte de regulă de preot pentru anumite nevoi personale ale credinciosului, sau în anumite momente importante din viaţa Bisericii</span><span style="" lang="FR">;<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">* <b style=""><i style="">rânduieli liturgice</i></b>, care se compun de regulă dintr-o rugăciune, care constituie partea principală, şi alte câteva elemente liturgice, ca de exemplu cântări sau lecturi, care vin să întregească scopul şi semnificaţia slujbei respective;</span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">* <b style=""><i style="">slujbe propriu-zise</i></b>, care sunt de o întindere şi complexitate ceva mai mari, şi care corespund unor nevoi bisericeşti mai importante. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Funcţie de timpul în care slujbele bisericeşti se oficiază, avem şi aici o împărţire, după cum urmează: </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: Symbol;" lang="RO"><span style="">·</span></span><span lang="RO"> <b style=""><i style="">slujbe ce se oficiază în mod periodic, la momente bine stabilite în cadrul unei zile liturgice</i></b>, care au o importanţă capitală în viaţa Bisericii. Aceste slujbe se mai cunosc şi sub denumirea de „Laude bisericeşti”, şi ele vin să împlinească nevoia de slujire a obştii, mai ales prin funcţiunea de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu şi persoanelor sfinte. Viaţa Bisericii a determinat stabilirea numărului acestor laude la şapte, iar motivaţia lor este dată de cuvântul psalmistului David, care spune: „De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale.” (Psalm 118, 164). Denumirile acestor 7 laude sunt, în ordinea lor cronologică de desfăşurare într-o zi liturgică: Ceasul IX, Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, utrenia, Ceasurile I, III, VI, Sf. Liturghie. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: Symbol;" lang="RO"><span style="">·</span></span><span lang="RO"> <b style=""><i style="">slujbe ce au caracter periodic, dar nu zilnic</i></b>, şi care au o importanţă secundară în viaţa Bisericii, importanţă ce derivă din caracterul personal al rugăciunii. Aici putem enumera diverse rânduieli cu caracter personal (rugăciunea de dimineaţa, de seara, la masă), Paraclisele, Canoanele, Acatistele. Acestea se pot săvârşi atât la comun, dar şi în particular. Şi aici întâlnim cu precădere funcţiunea de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span style="font-family: Symbol;" lang="RO"><span style="">·</span></span><span lang="RO"> <b style=""><i style="">slujbe pentru diferite nevoi personale sau obşteşti</i></b>, care se cunosc sub denumirile de „Sfinte Taine” şi „Ierurgii”. Aceste slujbe au legătură imediată cu diverse momente importante din viaţa credinciosului sau a unei comunităţi de credincioşi, şi se bazează mai mult pe funcţiunea sfinţitoare a cultului public, întrucât ele au ca scop împărtăşirea harului divin către credincioşi. </span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Se întâmplă uneori ca, din diverse motive, anumite persoane sau grupuri de persoane să conteste această formă de vieţuire obştească a Bisericii, aducând ca argument faptul că legătura cu Dumnezeu are ca principală caracteristică unicitatea şi individualitatea persoanei, prin urmare religia ar trebui exprimată privat şi individual. Această tendinţă este observabilă mai ales în ţările secularizate ale Apusului, dar şi în cadrul cultelor protestante şi, mai ales, neo-protestante, care, deşi practică anumite forme de adunare a credincioşilor, totuşi resping viaţa Bisericii sub forma slujbelor bisericeşti. Plecând însă de la principiul iubirii în Hristos, enunţat la începutul acestui articol, putem spune cu certitudine că mântuirea nu se câştigă de unul singur şi că religia nu poate constitui o chestiune personală, aşa cum greşit afirmă anumite state europene (Franţa, Germania). Viaţa obştească a bisericii are, pe lângă celelalte scopuri spirituale, un profund caracter de echilibrare socială. Aceste forme de împreună-participare la rugăciune vin să explice credinciosului că el nu este o singularitate înaintea lui Dumnezeu, că „Tatăl nostru” din ceruri ne iubeşte pe toţi la fel. Prin urmare toţi beneficiem de chipul lui Dumnezeu sădit în noi, şi fiecare se bucură de libertate, iubire şi şansa mântuirii în mod egal. Ceea ce ne diferenţiază unii de alţii nu ar trebui să ne dezbine şi să ne izoleze, ci dimpotrivă, conform învăţăturilor Bisericii, avem de-a face cu „o unitate în diversitate”.</span></p> <p class="MsoBodyTextIndent3" style="text-indent: 41.95pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Prin urmare, participarea credinciosului la aceste slujbe este extrem de importantă, pentru a înţelege faptul că umanitatea este chemată la iubirea semenului, şi nu la o formă de trăire izolată. În viziunea hristică a Biserici societatea trebuie să evolueze sub forma comunităţii care are în mijloc pe Hristos, nu a grupului de indivizi, în care fiecare are idolul său. </span></p> Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-78531789766492810462009-04-28T02:20:00.000-07:002009-04-28T02:23:44.022-07:00Terorismul religios<p></p><p align="center"><br /><strong>Terorismul religios - Fundamentalismul </strong></p><p align="justify"><br /><br />Fundamentalismul nu este numai o mişcare extremistă, cum se crede adesea. El este o filosofie, o credinţă şi se bazează pe un sistem selectiv de valori. Selecta-rea acestora este însă o trecere la limită şi se realizează nu doar prin „decuparea“ unor valori dintre alte valori, ci prin afirmarea exclusivă şi agresivă a celor selectate şi negarea violentă a celor neselectate. El are ca expresie directă terorismul islamic şi este menit să aducă islamismul, prin orice fel de mijloc, la conducerea planetei, deoarece numai această religie – se crede - este adevărată şi importantă, numai ea are o misiune mesianică. El vizează lumea întreagă, dar mai ales civilizaţia occiden-tală, cu leagănul ei european şi configuraţia ei actuală de influenţă americană.<br /><br />„Terorismul islamic care vizează Europa a evoluat în 15 ani de la un terorism de stat de orientare strategică, promovat mai ales de Iran şi care-şi recruta adepţii îndeosebi din mediul şiit sau apropiat de şiism, la un terorism marginal, fără orizont strategic, care-şi recrutează adepţii dintre elementele periferice (cartiere rău famate, periferice, studenţi marginalizaţi), suniţi şi gata să asimileze toate «jihadurile» în curs de desfăşurare (spre exemplu, cazul algerian). Acest terorism este greu de reperat (pentru că actorii sunt adesea de naţionalitate europeană şi pot să adopte «jihadul» fără să aibă vreun raport cu ţara lor de origine). Este uneori apropiat de simplul ban¬ditism şi se nutreşte dintr-o frustrare împotriva societăţii. Fundamentalismul joacă de acum înainte rolul de executoriu care este acela al Acţiunii Directe şi pe cel al Bandei care-şi face treaba“ .<br /><br />Am putea spune că, din punct de vedere al acţiunilor extreme, fundamen-talismul religios a fost una din caracteristicile principale ale secolului al XX-lea. Religia s-a constituit deopotrivă într-un suport al revigorării unor tensiuni vechi, dar şi într-un instrument folosit cu abilitate şi, adesea, cu brutalitate de anumiţi conducători politici pentru legitimarea publică a unor acţiuni.<br /><br />Procesul de mondializare forţată, efectele colaterale ale acesteia, creşterea să-răciei şi a gradului de insecuritate, concomitent cu mărirea enormă a decalajelor între bogăţie şi sărăcie, între lumea bogată şi lumea săracă şi cu explozia demografică au determinat populaţia să-şi pună speranţele în miracolul credinţei. Iar cea mai afectată populaţie a planetei de pe urma procesului de mondializare, îndeosebi din lupta pentru resurse, a fost şi este cea care trăieşte în lumea islamică. În plus, modul de viaţă islamic, valorile străvechi, inflexibile, respingerea acestei lumi de către civilizaţia occidentală, care o priveşte ca un fel de rezervaţie, s-au constituit în factori de consolidare a islamismului în dimensiunea sa fundamentalistă, exclusivistă, punitivă, agresivă. Fundamentalismul religios, în lumea islamică, ţine loc de naţionalism. El este deasupra naţiunilor, întrucât consideră că toată lumea islamică reprezintă o entitate religioasă şi etno-culturală.<br /><br />De aceea, în numele legii islamice, grupările fundamentaliste au declanşat războiul sfânt JIHADUL. Acest război, care este foarte complex şi se duce prin toate mijloacele posibile, are două componente:<br /><br />1. Realizarea şi menţinerea cu orice preţ a unităţii religioase şi etno-culturale a lumii islamice, în acest sens principalele acţiuni fiind îndreptate împotriva „liderilor arabi corupţi” şi pentru impunerea regulilor, legilor şi obiceiurilor islamice;<br /><br />2. Organizarea şi desfăşurarea unor ample şi diversificate acţiuni împotriva Israelului şi a SUA, ţări pe care fundamentalismul islamic le consideră răspunzătoare pentru situaţia statelor arabe.<br /><br />Organizaţiile şi grupările fundamentaliste islamice declară că menirea lor este să ducă la realizarea acestor obiective, iar legea lor unică este Coranul. Adevărul este că, uneori, jocul de interese a fost mai presus decât Coranul.<br /><br />În lumea musulmană, Sharia - legea islamică - este considerată o expresie a voinţei lui Allah. Aplicarea acesteia se bazează pe un set de îndatoriri a căror respectare îi face pe supuşii musulmani să devină ţinta favorurilor divine într-o viaţă viitoare. Sharia a fost definitivată la sfârşitului secolului 9, când de altfel a şi apărut sub forma unor manuale elaborate de jurişti islamici. În forma ei clasică, legea diferă de sistemele juridice normale prin faptul că nu reprezintă doar un cod care să reglementeze relaţiile dintre oameni, ci legiferează şi legăturile oamenilor cu divinitatea. Strict juridic, Sharia stabileşte limitele legale ale existenţei umane şi are ca principale componente „legea penală” şi „legea familiei”.<br /><br /><strong>Fundamentalismul islamic</strong><br /><br />„Concise Oxford Dictionar of curent English” defineşte fundamentalismul ca fiind respectarea strictă a preceptelor religioase, în special în cazul religiei islamice. Încercările de a stabili care sunt trăsăturile fundamentalismului islamic, şi chiar folosirea acestui termen au dus la dezbateri aprinse. Acesta se manifestă ca o întoarcere la credinţa adevărată, într-un Dumnezeu transcendental. Pe de altă parte, fundamentalismul apare ca o ideologie militantă, care implică şi acţiuni politice. Astfel, mişcările fundamentaliste s-au transformat în partide politice din care s-au desprins facţiunile armate. Poziţia acestor grupări s-a schimbat în funcţie de interesele de moment.<br /><br />Liderii islamici au îndemnat popoarele arabe să pornească războiul sfânt – JIHADUL – împotriva Vestului, ca apoi să determine o reconciliere. Resping capitalismul, dar apără proprietatea privată. Condamnă civilizaţia occidentală, considerând-o un factor de destabilizare a Islamului, dar achiziţionează tehnică de ultimă oră pentru ca statele sau grupările islamice să devină tot mai puternice. Mişcările sunite au purtat acţiuni militare împotriva ocupaţiei sovietice, cooperând de multe ori cu SUA. America va deveni apoi „duşmanul de moarte” al lumii islamice.<br /><br />Pornind de la aceste elemente, de la aceste realităţi, analiştii consideră că există două tipuri de fundamentalişti: „renaştentiştii”, care cred în mod sincer, şi „fanaticii sau extremiştii”, care se folosesc de religie în scopuri politice. Dar nici această clasi-ficare nu ajută foarte mult, deoarece „renaştentiştii” devin în mod frecvent extremişti şi invers, în funcţie de situaţie şi de schimbările de lider. Membrii acestor grupări aparţin tuturor categoriilor sociale şi sunt situaţi pe diferite trepte ale ierarhiei politice.<br /><br />Însă obiectivul lor este unul singur: să transforme Islamul într-o putere mondială. Ei consideră religia islamică adevărata religie; de aceea, Islamul este şi trebuie să rămână, potrivit concepţiei lor, o putere. Forţa mişcărilor islamice îşi trage seva din credinţa adevărată în Allah. Pentru ei, Islamul reprezintă singura soluţie pentru toate problemele, de la politică până la viaţa particulară a oamenilor, de la diferite aspecte ale vieţii şi până la modul de organizare a lumii şi a statelor. Aceste idei vor putea fi puse în practică numai prin crearea unor state cu adevărat islamice, închinate lui Allah, iar acest lucru trebuie să fie îndeplinit prin toate mijloacele, inclusiv prin violenţă. Reuşita revoluţiei din Iran a încurajat tot mai mult mişcările islamice, acţiunile acestora fiind îndreptate împotriva atât a oficialităţilor, cât şi a oamenilor simpli care se opuneau ideii unui stat islamic.<br /><br />Spre exemplu, numărul persoanelor ucise în confruntările dintre Israel şi palestinieni, de la debutul Intifadei din 28 septembrie 2000 până în noiembrie 2001, era de 1021 persoane, dintre care 799 palestinieni şi 222 evrei.<br />Serviciile secrete americane au întocmit o listă a grupurilor şi organizaţiilor tero-riste care au drept obiectiv lupta împotriva intereselor SUA în plan internaţional. Men-ţionăm că lista respectivă a fost întocmită pe baza prevederilor cuprinse în Actul de Luptă Împotriva Terorismului, încheiat în 1996.<br />În ţările musulmane sau guvernate de musulmani, fundamentalismul islamic, ca şi naţionalismul panarab, se constituie într-un mijloc de acces la putere. Fundamen-talismul nu este doar o mişcare religioasă, cum ar părea la prima vedere; el este deopotrivă o mişcare politică radicală, cu o ideologie (politică, în primul rând) exclusivistă şi extremistă.<br />Această mişcare este prezentă în Orientul Mijlociu şi în Asia, astfel:<br /><br /><strong>În Iran</strong><br /><br />Dinastia Pahlavi a produs numeroase dificultăţi economice, şomaj, inflaţie şi corupţie. Ayatolahul Kmomeiny a aruncat vina pe influenţa exercitată de cei 45.000 de străini (americani). El, împreună cu alţi molahi, fundamentează o opoziţie faţă de Islam, îl răstoarnă pe şah şi creează organisme islamiste alcătuite din aşa-zişii gardieni ai revoluţiei. Mai departe, ei renunţă la modernizare, interzic controlul naşterilor, izolează ţara din punct de vedere economic şi politic şi creează o reţea în Orientul Mijlociu, cum ar fi, spre exemplu, Hezbollahul libanez. Există, desigur, şi forţe care se opun acestei acţiuni arhaice, mai ales mişcările reformiste ale preşedintelui Fafsaniani, şi lui Mohamed Khatami, care intenţionează să reintroducă o linie moderată ceea ce ar permite accesul investiţiilor străine. În 1999, au avut loc confruntări deschise între studenţii protestanţi şi forţele de securitate.<br /><br /><strong>În Arabia Saudită</strong><br /><br />Cu toată prezenţa americană (la care o mare parte din populaţie se opune), Arabia Saudită practică un islamism auster, care limitează libertăţile individuale şi in-fluenţa străină. Se apreciază că un astfel de islamism nu finanţează în mod direct terorismul şi păstrează legături importante cu industria petrolieră americană.<br />Există însă şi unele presupuneri cu privire la amestecul Arabiei Saudite (a unor cercuri din această ţară) în reţelele teroriste, inclusiv în atacurile de la 11 septembrie 2001.<br /><br /><strong>În Afganistan</strong><br /><br />Până la intervenţia americană, în urma catastrofei teroriste din 11 septembrie, fundamentalismul islamist controla 90 % din teritoriul ţării şi constituia filosofia unei guvernări care, practic, nu era foarte bine organizată. La data intervenţiei bombardamentelor americane asupra talibanilor, aveau loc lupte între facţiunile rivale susţinute de Statele Unite, de Pakistan şi de Rusia. Se apreciază că, în această ţară, care se situează pe o falie civilizaţională, spaţiu străvechi de confruntare, s-au aciuit cele mai importante baze şi centre de antrenament ale terorismului internaţional, inclusiv organizaţia Al Qaida susţinută de Osama ben Laden, principalul suspect în atacurile teroriste din 11 septembrie.<br /><br />Atacurile americane asupra Afganistanului sunt pe punctul de a se încheia. Deja s-au luat măsuri pentru alcătuirea unui guvern şi, probabil, pentru readucerea la conducere a expreşedintelui Burhanudin Rabani.<br />În urma crizei asiatice din 1997, fundamentalismul islamist a început să pătrundă şi în unele ţări din zonă. Ca şi în Orientul Mijlociu şi în Africa de Nord, îndeosebi în Algeria şi în Egipt, el se opune regimurilor politice tradiţionale şi legitime. Cu excepţia talibanilor din Afganistan şi a fundamentaliştilor filipinezi, în zonă nu s-au înregistrat acţiuni violente, extreme. Dar fenomenul este abia la început.<br /><br /><strong>În Malaezia<br /><br /></strong>Guvernul condus de Mahathir Mohamed este islamist, în timp ce Partidul Islamist Maleezian (PAS), care şi-a triplat numărul de locuri în parlament, este fundamentalist şi critică politica economică a guvernului. Deşi în iulie a.c. un grup necunoscut a atacat două depozite militare, nu au avut loc, în această ţară, până în prezent atacuri teroriste.<br /><br /><strong><br />În Indonezia</strong><br />Grupuri fundamentaliste întreţin violenţa care constă în confruntări între musulmani şi creştini, atacuri cu bombe asupra ambasadei filipineze etc. Acestea destabilizează guvernarea care este musulmană.<br /><br /><strong>În Filipine</strong><br />Grupul Abu Sayaf este autorul unor răpiri din toamna acestui an.<br /><br /><strong>În Africa</strong><br />Libia şi Sudanul încearcă să-şi amelioreze relaţiile cu Occidentul, deşi sunt considerate ca state teroriste. Preşedintele Omar Bashir, în pofida opoziţiei fundamentaliste din Sudan, primeşte investitori în domeniul industriei petroliere, iar Gadafi şi-a schimbat strategia, pozând în mediator internaţional şi lider al lumii africane.<br /><br /><strong>În Algeria</strong><br />Mai ales în urma evenimentelor din 11 septembrie 2001 şi constituirii unei coaliţii antiteroriste mondiale, se sesizează şi aici o oarecare diminuare a extremismului fundamentalist.<br /><br /><br />Principalele caracteristici ale fundamentalismului islamic sunt următoarele:<br />- radicalismul puterii;<br />- tendinţe de izolare economică şi politică;<br />- suport şi export de ideologie revoluţionară;<br />- tendinţa de a forma o reţea internaţională;<br />- respingerea democraţiei de tip occidental şi a influenţei acesteia;<br />- există diferite ramuri ale islamismului (şiite, în Iran, sunite, în Afganistan, fraţi musulmani, în Egipt, Libia şi Sudan, FIS, în Algeria), care creează anumite diferenţe, exercitând influenţe asupra guvernelor şi parlamentelor;<br />- tradiţionalismul exacerbat, exclusivist şi agresiv;<br />- violenţa.<br /><br />Militanţii extremişti sunt intoxicaţi cu dogmele unei pretinse purităţi islamice, cu sentimentul că au o datorie sfântă să se sacrifice pentru ,,regenerarea lumii”. Aceste ideologii sunt înrudite cu viziunile radicale, salvaţioniste, care au dus la ororile exterminărilor în masă, naziste ori staliniste. Naziştii şi comuniştii dezumanizau victima, care putea fi nimicită fără scrupule morale. <br /> Ceea ce au în comun ideologiile totalitare din secolul XX cu islamismul radical este convingerea că umanitatea se află într-o stare de degenerescenţă. Noii nihilişti sunt adepţii cultului morţii. Ei nu pot găsi raţiuni convingătoare pentru a trăi şi caută în schimb raţiuni pentru a muri. Sunt oamenii resentimentului care resping orice formă de toleranţă şi pluralism, care nutresc o ură mortală împotriva oricărui adevăr care-i convinge de ororile lor.<br /> Cele mai eficiente arme împotriva terorismului rămân însă politica şi solidaritatea umană. <br />Atunci când vezi copii ucişi cu sânge rece, nimeni nu se mai poate gândi la motivaţiile politice sau religioase, care au transformat nişte oameni în monştri. <br />Un exemplu lăudabil, îl reprezintă cei aproape 5 milioane de musulmani din Franţa, care în semn de solidaritate cu cei doi ziarişti francezi ţinuţi ostatici, au acceptat ceea ce resping fundamentaliştii: legea privind interzicerea vălului islamic în şcoli. Sunt sigură că în lume sunt zeci de milioane de musulmani care dezaprobă orice formă de moarte şi teroare şi care pot combate aceste dezastre mai eficient decât armele.<br />Acea ură draconică, care-i uneşte pe terorişti, nu poate fi învinsă decât prin respectul, armonia şi toleranţa între oameni, chiar dacă aparţin unor culturi şi religii diferite.<br /><br />Acesta este, în esenţă, fundamentalismul. Se pune însă o întrebare tulburătoare:<br />„Va fi secolul XXI un secol al confruntărilor religioase?”<br /><br /><br /><strong>BIBLIOGRAFIE</strong><br />- Florian Gârz, Ghidul spionului român, Editura Obiectiv, Craiova, 2001;<br />- dr. GHEORGHE VĂDUVA, TERORISMUL - DIMENSIUNE GEOPOLITICĂ ŞI GEOSTRATEGICĂ. RĂZBOIUL TERORIST. RĂZBOIUL ÎMPOTRIVA TERORISMULUI, Centrul de Studii Strategice de Securitate, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE STATUL MAJOR GENERAL ACADEMIA DE ÎNALTE STUDII MILITARE, Bucuresti, 2002, pag. 16, 18, 22, 32.<br /><br />- Arădăvoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Niţă, Dan Laurenţiu, Terorism,<br />antiterorism, contraterorism, Ed. Antet, Bucureşti, 1997, 383 pag.<br /><br />- Bădescu, Ilie; Dungaciu, Dan; Baltasiu, Radu, Istoria sociologiei. Teorii contemporane, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1996, 704 pag.<br /><br />- Ionescu, Ion; Stan, Dumitru, Elemente de sociologie, vol. 1, Ed. Universităţii<br />“A.I. Cuza”, Iaşi, 1997, 348 pag.<br /><br />- Katzman, Kenneth, Terrorism: Near Eastern Groups and State Sponsors,<br />Congresional Research Center Report for Congress, 2001<br /><br />- Popa, N.; Mihăilescu, I.; Eremia, M., Sociologie juridică, Ed. Universităţii din<br />Bucureşti, Bucureşti, 1997, 124 pag.<br /><br />- Rădulescu, Sorin M., Homo Sociologicus. Raţionalitate şi iraţionalitate în acţiuneaumană, Casa de editură şi presă “Şansa” – SRL, Bucureşti, 1994, 302 pag.<br /><br />- Snowden, Ben; Hayes, Laura, State-Sponsored Terrorism, 2001<br />XXX, Terorismul, Ed. Omega, Bucureşti, 2001, 224 pag.<br /><br />- Dicţionar de analiză politică, coord: J.C. Plano, R.E. Riggs, H.S. Robin, articolele: sistem, sistem social, Ed. Ecce Homo, Bucureşti, 1993, 196 pag.<br /><br />- Dicţionar de sociologie LaRousse, coord.: R. Boudon, Ph. Besnard, M.<br />Cherkaoui, B.-P. Lecuyer, articolele: anomie, devianţă, teoria sistemelor, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996, 366pag.<br />- Dicţionar de sociologie, coord.: Gilles Ferreol, articolele: anarhie, anomie,<br />constrângere socială, devianţă şi criminalitate, sistem, Ed. Polirom, Iaşi, 1998, 254 pag.<br /><br />- Dicţionar de sociologie, coord.: C. Zamfie, L. Vlăsceanu, articolele: anomie,<br />coerciţie, conflict, contradicţii sociale, criză, echilibru social, etichetare socială, insecuritate,sistem social, terorism, Ed. Babel, Bucureşti, 1998, 754 pag.<br /><br />- Patterns of Global Terrorism – 2000, U.S. Department of State, 2001<br />Jeremy Rifkin, Bioterorisme high-tech et révolution genetique, Le monde,<br />05.10.2001.<br /><br />- Louise Leduc, Bioterorisme: de la science fiction ŕ la réalité, La presse, 04<br />septembre 2001.<br /><br />- Ron Purver, La menace de terrorisme biologique en chimique sélon les sources<br />publiées, CSIS/SCRS, 1955.<br /><br />- Robert S. Root-Bernstein, Inféction terrorism, Atlantic monthly, 1991.<br />Les Etats-Unis réorganissent la lutte contre la terrorism, propos de MM. Clarke<br />et Blitzer.<br /><br />- Brad Roberts, Biological weapons: weapons of the future?, Washington DC,<br />Center for Strategic and International Studies, 1993.<br /><br />- Terrorisme: la guerre (Terrorism: the war), www.strategic-<br />Road.com/dossier/terrorusa.<br /><br />- François-Bernard, Huyghe – Twin Towers et Big Brothers, 09/2001,<br />www.strategic-Roads.com.<br /><br />- Rapport 2000/02: Terrorisme chimique, biologique, radiologique et nucleaire,<br />Canada, 18 Decembre 1999.<br /><br />- Eric de la Maisonneuve, La tragédie de l’histoire, 09/2001, Reflexion<br />strategique, www.strategic-Roads.com.<br /><br /><br /><br /></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-81022588110945223682008-09-14T13:54:00.000-07:002008-09-14T14:05:43.455-07:00In curand....... "LHC (Large Hadron Collider) un posibil sfarsit al lumii?"Aceasta tema a sfarsitului omenirii intr-o gaura neagra si dorinta savantilor fizicieni de a cauta si gasi <span style="font-weight: bold; font-style: italic;">"particula lui Dumnezeu"</span> a deschis noi discutii cu privire la punctul de vedere al religiei si al teologiei crestine.<br />Care este oare opinia Bisericii cu privire la aceste cercetari stiintifice?<br />Sunt necesare aceste cercetari omenirii?<br />Descoperirea <span style="font-weight: bold; font-style: italic;">"particulei lui Dumnezeu"</span> denota existenta Lui?<br />Oare sfarsitul lumii sa fie cauzat de o garura neagra ce va inghiti Pamantul?<br />In curand voi incerca sa ofer un punct de vedere teologic care sa ajute la intelegerea celui mai mare si mai scump experiment stiintific din toate timpurile (de la CERN).Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-88401692790575988722008-05-22T04:17:00.000-07:002008-05-23T03:43:38.202-07:00Românii şi Brâul Maicii DomnuluiEvlavia pentru Brâul Maicii Domnului a domnitorului Ţării Româneşti, Neagoe Basarab s-a materializat, între anii 1512-1520, acesta suportând cheltuielile de înnoire a incintei mănăstirii şi ridicarea unui paraclis cu hramul „Brâul Maicii Domnului”, reparat în 1794, tot cu sprijin românesc.<br />Apropierea de români a acestui Odor Sfant este şi faptul că Brâul Maicii Domnului este păstrat într-o raclă de argint confecţionată în secolul XVIII în Ţara Românească, raclă aflată la Mănăstirea Vatoped.<br />În anul 2001 Brâul Maicii Domnului a mai fost adus în România, ocazie cu care a poposit pentru scurt timp şi la Constanţa.Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-46196147298851806642008-05-22T04:04:00.000-07:002008-05-24T00:11:40.204-07:00BRÂUL MAICII DOMNULUI A POPOSIT PENTRU O SĂPTĂMÂNĂ ÎN EPARHIA TOMISULUISfinţirea bisericii militare din Mangalia şi zilele Constanţei au fost evenimente aureolate de sosirea Brâului Maicii Domnului în Eparhia Tomisului în perioada 15-22 mai, Odor adus de la mănăstirea Kato Xenias situată la 50 de km de Volos – Grecia.<br /><br />Evenimentul a fost organizat de Arhiepiscopia Tomisului cu susţinerea Patriarhiei Române şi în parteneriat cu Administraţia Locală din Constanţa şi Mangalia.<br /><br />In data de 15 mai 2008 Braul Maicii Domnului a sosit impreuna cu delegatia romana condusa de IPS Teodosie – Arhiepiscopul Tomisului pe aeroportul Mihail Kogălniceanu – Constanţa, apoi a fost depus spre inchinare la biserica militară de garnizoană din Mangalia cu hramurile „Intrarea Maicii Domnului în biserică” şi „Adormirea Maicii Domnului” unde a stat pana in data de 18 mai 2008 la ora 15.00 cand s-a plecat in procesiune de la Mangalia spre Catedrala Arhiepiscopala din Constanta unde a fost depus spre cinstire pana in data de 21.05.2008. Aici au venit sa se inchine si sa cinsteasca Sfantul Odor mii de credinciosi din toata Dobrogea. Arhiepiscopia Tomisului a oferit celor prezenti brosuri cu istoria vietii Maicii Domnului, acatiste, braulete subtiri si iconite cu acoperamantul Maicii Domnului.<br /><br />De la Catedrala Arhiepiscopala “Sfintii Apostoli Petru si Pavel” s-a plecat in procesiune spre biserica „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” unde a ramas pana in zorii zilei de 22 mai.<br /><br />Conform tradiţiei, Cinstitul Brâu a fost ţesut de însăşi Maica Domnului, cea care l-a şi dăruit Sfântului Apostol Toma. Până în secolul al IV-lea, cinstitul Odor s-a păstrat la Ierusalim, apoi Capadocia. Împăratul Teodosie cel Mare (379-395) l-a readus în Ierusalim. În anul 380 Arcadie, fiul împăratului, a fost salvat de la înec în mod minunat de Maica Domnului. Peste 15 ani va fi dus la Constantinopol şi păstrat, pe rând, în mai multe biserici. Începând cu anul 458 a fost depus şi la biserica din Vlaherne, biserica vlahilor. În această biserică, prin descoperire dumnezeiască, Maica Domnului a fost văzută de către Sfinţii Andrei şi Epifanie ţinând un acoperământ în mâini, din care ieşeau raze de lumină. De atunci această minune a fost inclusă în calendarul creştin la 1 octombrie, ca zi a Acoperământului Maicii Domnului. Din biserica Vlaherne, brâul a fost dus la bazilica „Sfanta Sofia” din Constantinopol. După ce împărăteasa Zoe, soţia lui Leon cel Înţelept (886-912), a fost vindecată prin puterea Cinstitului Brâu, l-a cusut cu fir de aur, formă în care se păstrează şi astăzi. Cu multă evlavie l-a aşezat din nou în racla dăruită cu mult timp înainte de împăratul Arcadie, iar ziua în care a fost reaşezat în raclă a fost consemnată în calendarul creştin în ziua de 31 august. Timp de secole, Brâul a fost păstrat în Constantinopol, după care trimişii regelui bulgar Ioniţă Caloian, l-au luat pentru a fi dăruit mai apoi Mănăstirii Vatoped din Muntele Athos de către cneazul sârb Lazăr I (1372-1389).<br /><br />Datele istorice sunt consemnate de bizantinologul rus Theodor Uspenski, însă alte surse spun că Brâul a fost dăruit Mănăstirii Vatoped de către împăratul bizantin Ioan Cantacuzino (1347-1355), care, mai târziu, s-a şi călugărit la această mănăstire. Din cele trei fragmente ale Brâului, o parte a rămas la Vatoped, în timp ce celelalte două au fost dăruite, în anul 1522, Mănăstirii Kato Xenias, situată la 50 de km de Volos - Grecia. Conform tradiţiei, această mănăstire a fost întemeiată în timpul împăratului bizantin Andronic II Paleologul (1282-1321). Iniţial, se numea Mănăstirea „Sf. Nicolae”, fiind, ca şi astăzi, metoc al Mănăstirii Ano Xenias. Numele mănăstirii - Kato Xenias (Străina de Jos) - provine de la icoana făcătoare de minuni ajunsă în mod miraculos aici. Icoana a fost numită Xenia (Străina) deoarece venea din altă parte.<br /><br />DRD. SORIN OVIDIU ANGHELDipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-47511422476430748732008-05-11T03:43:00.000-07:002008-05-11T03:47:30.273-07:00A III-a Adunare Ecumenică Europeană, Sibiu, 4-9 septembrie 2007<p style="text-align: center;" align="center"><span class="titlu"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR">„</span></span><em><b><span style="font-size: 14pt;" lang="FR">LUMINA LUI HRISTOS LUMINEAZĂ TUTUROR. </span></b></em><span style="font-size: 14pt;" lang="FR"><br /><em><b>SPERANŢĂ PENTRU REÎNNOIRE ŞI UNITATE ÎN EUROPA</b></em><span class="titlu">”</span><br /><span class="titlu">(A III-a Adunare Ecumenică Europeană, Sibiu, 4-9 septembrie 2007)</span><o:p></o:p></span></p> <p style="text-align: justify;"><span class="text"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR"> În perioada 4-9 septembrie 2007, s-a desfăşurat la Sibiu – „Capitala culturală europeană 2007”, cea de a III-a Adunare Ecumenică Europeană (3AEE), organizată în comun de către Conferinţa Bisericilor Europene (KEK) şi Consiliul Conferinţelor Episcopale Catolice din Europa (CCEE).</span></span><span style="font-size: 14pt;" lang="FR"><o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR"> <span class="text">„</span><em><b>Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţă pentru reînnoire şi unitate în Europa</b></em><span class="text">” a fost tema aleasă pentru această Adunare de către Comitetul comun KEK/CCEE. Accentul s-a pus pe Persoana Mântuitorului Iisus Hristos (Ioan 8,12), făcându-se referinţă la simbolul luminii, care are o importanţă deosebită atât în tradiţia creştină răsăriteană, cât şi în cele apusene. Subtitlul a avut ca scop sublinierea rolului important pe care creştinismul poate să-l joace în Europa de astăzi.</span><br /><span class="text"> Aşa cum reiese din scrisoare de invitaţie adresată de cei doi copreşedinţi, „Adunarea trebuia sa fie o sărbătoare şi o mărturie comună […] prin care sa se adânceasca cunoaşterea şi se se consolideze respectul nostru faţă de diferitele tradiţii religioase; se se întăreasca şi sa se extinda legăturile noastre ecumenice”. În acelaşi timp, 3 AEE „a abordat marile provocări inerente culturii europene marcate de secularizare şi de căutarea spiritualităţii, de pluralismul religios, de procesul de unificare europeană şi de responsabilităţile pe care continentul nostru trebuie să şi le asume în faţa lumii.”</span><br /><span style=""> </span><span style=""> </span></span><span style="font-size: 14pt;">Adunarea s-a încheiat cu <b>un mesaj</b> care a promovat înfăptuirea unităţii spirituale între biserici. Reuniunea de la Sibiu a fost punctul final al unui proces care a fost gândit ca un pelerinaj simbolic, început în ianuarie 2006 la Roma, care a trecut prin Wittenberg, oraşul lui Martin Luther, şi care s-a încheiat în România. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR">Timp de cinci zile, la reuniune au participat 2.500 de prelaţi şi peste 10.000 de pelerini, prezenţi la dezbateri despre spiritualitate, realitate europeană, diversitate, pace şi justiţie, subiecte reunite asa cum am mentionat si anterior sub titlul "Lumina lui Hristos luminează tuturor. Speranţă pentru înnoire şi unitate în Europa".<br />Adunarea Ecumenică de la Sibiu a prezentat diversitatea şi bogăţia tradiţiilor creştine europene, temele abordate şi în <i>Carta Ecumenică</i>, document adoptat în 2001, la Strasbourg.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify;"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR"><span style=""> </span><span style=""> </span>În program au fost incluse <b>conferinţe, forumuri, sesiuni plenare, rugăciuni comune, studii biblice, meditaţii.<o:p></o:p></b></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span class="text"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR">Această atât de importantă întrunire ecumenică, la care au participat aproximativ 3.000 de reprezentanţi ai tuturor Bisericilor din Europa, a fost găzduită pentru prima dată într-o ţară cu o populaţie majoritar ortodoxă, după ce primele două întruniri au avut loc la Basel, Elveţia (1989) şi Graz, Austria (1997), ceea ce a constituit, cu siguranţă, un moment de referinţă în viaţa poporului român şi o dovadă grăitoare a deschiderii ecumenice a Bisericii Ortodoxe Române şi a celorlalte Biserici din România.<o:p></o:p></span></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span class="text"><span style="font-size: 14pt;" lang="FR">DRD. SORIN – OVIDIU ANGHEL<o:p></o:p></span></span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-70821581281231537452008-03-11T15:37:00.000-07:002008-03-11T15:38:07.064-07:00Faptele bune - Cuvinte de folos<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Ce folos este să crezi creştineşte şi să trăieşti păgâneşte? (Sf. Ioan Gură de Aur);<o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Păcatul şi credinţa nu pot trăi împreună deoarece cu credinţa se uneşte şi virtutea (Filaret – Mitropolitul Moscovei);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Nu credinţa în vorbe ne mântuieşte, ci faptele unite cu credinţa (Sf Isaac Sirul);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">De crezi bine, atunci să şi trăieşti bine (Avva Serafim).</span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-33514231614029633872008-03-11T15:31:00.000-07:002008-03-11T15:32:52.820-07:00Credinta - Cuvinte de folos<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Un om fără credinţă este asemenea unei corăbii fără cârmă, purtată pe valurile mării (Sf Ioan Gură e Aur);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">O societate de oameni fără credinţă este ca o turmă de fiare sălbatice care sunt gata să se tortureze şi să se nimicească unele pe altele (Sf. Macarie);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">O credinţă dreaptă într-o viaţă vicioasă nu aduce nici un folos (Sf. Ioan Gură de Aur);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Adu-ţi aminte de Dumnezeu pentru ca şi El să-şi aducă întotdeauna aminte de tine (Sf.<span style=""> </span>Isaac Sirul).</span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-38613133813426679972008-03-11T15:27:00.000-07:002008-03-11T15:28:24.833-07:00Sfintii - Cuvinte de folos<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Cinstirea sfântului consistă în imitarea lui (Sf.<span style=""> </span>Ioan Gură de Aur);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Priveşte la cinstea pe care au primit-o toţi sfinţii şi râvnind la aceasta vei fi atras încet, încet spre virtute (Avva Isaia);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Nu spune „Nimeni nu poate fii sfânt”, căci prin aceasta vrei să desfiinţezi însuşi Raiul cel de Viaţă Făcător, iar prin aceasta, pe Însuşi Dumnezeu, Creatorul său (Sf. Metodie);</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Şi sfinţii cad. . . Numai că ei se ridică repede (Filaret-Mitropolitul Moscovei).</span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-20119274350966663692008-03-11T15:22:00.000-07:002008-03-11T15:24:58.476-07:00Sjujitorii Domnului - Cuvinte de folos<p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Două<span style=""> </span>lucruri mari stau înaintea fiecărui slujitor al Bisericii: primul este mântuirea propriului lor suflet; al doilea lucru, neseparat de primul este mântuirea sufletelor ce li s-au încredinţat lor (Iacov – Arhiepiscopul Nijegorodului)<br /><o:p></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Preotul nu trebuie să intre singur ci să conducă şi pe alţii în Împărăţia cerurilor. Cel ce vrea să poarte neputinţele multora, trebuie să fie el însuşi tare (Sf. Ioan Gură de Aur)</span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Cine vrea să vindece rănile altora trebuie să fie el însuşi liber de orice boală, ca să nu i se spună cuvântul din Evanghelie „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi” (Sf.<span style=""> </span>Ioan Cassian). </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt;"><span lang="RO">Cinsteşte-i pe toţi preoţii, aleargă la cei buni (Sf.<span style=""> </span>Nil Sinaitul)<o:p></o:p></span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-21012372813413336352008-02-21T15:01:00.000-08:002008-02-21T15:04:20.900-08:00Rugaciunea<span style="font-weight: bold;">“Toate faptele bune ajută pe om să câştige dragostea lui Dumnezeu, dar nici una nu ajută ca rugăciunea” (Sf. Maxim Mărturisitorul).</span><br /><br /> <span style="font-weight: bold;">Rugăciunea este o înălţare a cugetului şi a sufletului către Domnul Dumnezeu, însoţită de smerenie, de iubire.</span>Ea presupune o atitudine duhovniceasca cinstită, deschisă, fără perturbări ale gândului, fără a permite ca alte gânduri, străine să întrerupă şuvoiul acesta urcător al inimii către izvorul vieţii, către Lumină. Rugăciunea nu numai că îl apropie pe om de Dumnezeu, ci îl lipeşte de Dumnezeu şi îl face un duh cu El. Aşezarea la rugăciune este o intrare în fericire, în pace, în sânul lui Avraam. Rugăciunea este un răgaz luat din preocupările lumeşti de zi de zi şi din războiul necazurilor, suferinţelor, durerilor, când îi povestim Tatălui Ceresc toate ale noastre, bune - pentru care ne arătăm recunoscători - şi rele - pentru care îi cerem ajutorul să le ia de la noi, să ne întărească împotriva lor si sa ni le ierte. La rugăciune stăm de vorbă cu Părintele nostru din ceruri, aşa cum am sta de vorbă cu tatăl nostru după trup, dar cu mult mai mare încredere că El ne va salva din toate câte ne asupresc, după bunătatea Sa fără margini, cu atotputernicia Lui cea iertătoare.<br /><br /> Dumnezeu nu ne este dator cu nimic, de aceea noi nu-I poruncim să ne ajute, ci Îl rugăm cu sufletul frânt, conştienţi de faptul că, prin multele noastre păcate şi uitări ale poruncilor Sale, noi nu merităm ajutorul cerut. Ne încredinţăm blândeţii şi milei Lui nemărginite, plini de nădejde că ne va auzi, ne va asculta, ne va ajuta spre binele nostru, după bineplăcută voia Sa.<br /><br /> Când ne rugăm nu trebuie să ne fugă privirile, după cum spuneam că nu trebuie să ne fugă gândurile. Aceasta înseamnă că nu lăsăm ochii să vadă ce se petrece în jurul nostru, cine trece pe lângă noi, cum arată cineva sau ceva. Nici nu lăsăm urechile să asculte ce se vorbeşte alături de noi sau mai departe. Nici nu simţim dacă este cald sau frig. Ci trebuie să stăm cu mintea în inimă, si cu inima la picioarele lui Dumnezeu. Tot gândul trebuie să ne fie concentrat în inimă. Aceasta înţelegea Mântuitorul când ne îndemna să intrăm în „cămara lăuntrică”.<br /><br /> Nu trebuie să lăsăm nici închipuirea să rătăcească pe căile alese de ea, nici la desfătări, nici la necazuri şi, mai presus de orice, la păcate. Trebuie să ne încordăm voinţa să nu ni se depărteze gândul de Domnul, pe care trebuie să-L privim cu evlavie şi cu toată puterea dragostei noastre. Nu este cazul să ni-L închipuim pe Dumnezeu cum arată, ci doar să-L simţim aproape de noi, cum ne pătrunde în inimă, curăţitor, cum ne învăluieşte în iertarea Sa, în iubirea Lui pentru toate făpturile şi mai presus de toate pentru oameni, dintre care să ştim că cei de pe urmă suntem noi.<br />Există mai multe feluri de rugăciuni. O împărţire a lor ţine seama de câţi sunt cei care se roagă, unde o fac şi când. Astfel există rugăciune personală săvârşită de om singur, acasă, pe stradă, în mijlocul naturii, în celulă, la muncă, fără ştirea nimănui şi aşa mai departe. Există şi rugăciunea obştească, săvârşită în biserică, în mijlocul celorlalţi credincioşi, în cadrul Sfintelor Slujbe.<br />De asemeni, rugăciunile se împart în trei categorii, după cele ce conţin: rugăciunile de laudă, de mulţumire şi de cerere. Noi, prea adesea uităm de primele două şi n-o ţinem minte decât pe a treia, ca nişte egoişti ce suntem.<br /><br /> Mintea noastră nu rareori este răpită de frumuseţea lumii, de toate bunurile ce există în ea, de felul în care tot răul se preschimbă într-o bună zi în bine şi de atâtea altele pe care le trăim. Aceste sentimente ne umplu sufletul de admiraţie în faţa lui Dumnezeu şi simţim nevoia să o spunem cuiva, mai ales Lui. Dacă atunci ne lăsăm chemaţi de rugăciune si simţim că trebuie să comunicăm aceasta minunare ce ne umple sufletul, vom rosti rugăciuni de laudă.<br />Dacă minunarea noastră se datorează ajutorului lui Dumnezeu, cerut sau nu, în izbânzile noastre sau în simpla noastră putere de a vieţui împotriva greutăţilor existenţei, ne vor urca pe buze, din adâncul inimii cuvinte de mulţumire: ele sunt rugăciuni de mulţumire.<br /><br /> Cele mai deseori simţim nevoia să-I cerem lui Dumnezeu ajutorul; astfel rostim rugăciunile de cerere. Oamenii nu înţeleg că cele câte cred că le sunt necesare le pot şi dăuna uneori. Nu rareori ei socotesc, în nebunia lor, că Dumnezeu îi va ajuta chiar şi la săvârşirea păcatelor. De aceea ni se spune: "Cereţi şi nu primiţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi pe plăcerile voastre" (Iacob 4, 3). Dumnezeu nu ne ajută decât spre binele sufletului nostru, niciodată spre încălcarea poruncilor Sale, pentru că scopul Lui este MÂNTUIREA noastră. Drept pentru care, să fim întotdeauna atenţi să nu cerem ceva ce nu se potriveşte vieţii bunului creştin, pentru că se va întoarce împotriva noastră.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Cum trebuie să ne rugăm ?</span><br />Plecând fruntea înaintea lui Dumnezeu, trebuie să ne însemnăm cu Sfânta Cruce, să îngenunchem pe ambii genunchi şi să ne rugăm cu credinţă, nădejde, încredere de fii (fiice) duhovnicesti ai lui Dumnezeu şi mai ales cu stăruinţă.<br /><br />Putem face metania mare, cu căderea pe palmele întoarse, adică sprijinite de pământ cu spatele degetelor şi atingerea pământului cu fruntea, sau metania mică, cu alte cuvinte atingerea pământului cu mâna dreaptă, din picioare, urmată de semnul Sfintei Cruci. Aceste metanii pot preceda sau încheia rugăciunea. De asemenea ne putem ruga în genunchi, cu faţa la pământ, asa cum s-a rugat Iisus în grădina Ghetsimani.<br /><br />Ne putem ruga cu mâinile încrucişate pe piept, simbolizând înălţarea inimii spre Domnul, ori ridicând braţelor, în chip de troiţă, astfel unindu-ne cu Domnul nostru Iisus Hristos răstignit, cum spune Sfântul Apostol Pavel: "bărbaţii să se roage ridicându-şi mâinile curate" (Tim. 2, 8). Aşa se roagă astăzi preoţii când slujesc Sfânta Liturghie.<br /><br />Creştinul se poate ruga în taină, adică în gând, cu glas tare sau prin cântare.<br />Rugăciunea are valoare deosebită dacă este însotită de post, de ajunări şi de înfrânarea patimilor.<br />Ea ne "sporeşte şi ne întăreşte puterile", ne ajută în lupta "împotriva gândurilor, ispitelor, poftelor şi patimilor vătămătoare", "ne spală şi sfinţeşte sufletul", "ne umple inima de frumuseţe şi de iubire, de pace şi de bucurie, de sfinţenie", "rugăciunea face din om un fiu al lui Dumnezeu", asa cum ne invata Catehismul Bisericii Ortodoxe.<br /><br /><span style="font-weight: bold;">Mantuitorul ne-a recomandat atât să ne rugăm singuri ("în cămara lăuntrică"), cât si cu mai mulţi ("Unde sunt doi sau trei adunati în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"; Matei 18, 20). Oricum, este bine să ne rugăm "în toată vremea" (Luca 21,36).</span><br />Luand aminte asadar la acestea, daca pana acum inca nu ne-am rugat sa incepem sa ne rugam pentru ca ne invata Scriptura ca „bucurie se face in cer pentru intoarcerea unui pacatos.” Iar daca suntem din cei care am gustat dulceata rugaciunii sa nu ne temem a ravni si mai tare la acesta comoara cereasca, adevarat mod de viata in Hristos. Si precum ne invata si Parintele Arsenie Papacioc de la Manastirea Techirghiol ar fi bine ca rugaciunea sa nu ramana ritual facut la ore fixe, ci mod de viata, rasuflare si bataie a inimii.<br /> <br /><br />DRD. SORIN OVIDIU ANGHELDipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-207580780705110322008-02-21T14:54:00.001-08:002008-05-12T01:41:08.904-07:00Stiti sa va rugati ???Cand va rugati simtiti bataia inimii?<br />Va rugati în taină (în gând), cu glas tare sau prin cântare?<br />Va rugati stand in genunchi ?<br />Va rugati singuri acasa sau la Biserica impreuna cu toti cei prezenti acolo?Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-40074637562099978182008-02-21T14:41:00.000-08:002008-02-21T14:43:49.375-08:00Sinodul I Ecumenic (Niceea) – TEMELIA CREDINTEI ORTODOXE<p class="MsoTitle"><span lang="RO"><br /></span></p><p class="MsoTitle"><span lang="RO"><br /></span></p><p class="MsoTitle"><span lang="RO"><span style="font-weight: bold;">Sinodul I Ecumenic (Niceea) – TEMELIA CREDINTEI ORTODOXE</span><o:p></o:p></span></p> <br /> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><i style=""><span lang="RO">Odată cu trecerea creştinismului în rândul religiilor acceptate în Imperiul Roman, la anul 313, de către împăratul Constantin cel Mare, opiniile religioase precum şi modul de manifestare al acestora au cunoscut o dezvoltare amplă în Biserică. De aceea, era inevitabilă apariţia şi a unor păreri greşite cu referire la persoana Mântuitorului Hristos, păreri care însă au provocat la vremea aceea discuţii aprinse între creştini. Cum adevărurile cu privire la învăţătura Bisericii nu putea fi stabilit decât de Biserica însăşi, condusă de către Duhul Sfânt, rostul Sinoadelor Ecumenice a fost tocmai stabilirea acestor adevăruri. Articolul de faţă îşi propune prezentarea concisă a Sinodului I Ecumenic. <o:p></o:p></span></i><span lang="RO"><o:p><br /></o:p></span></p><p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO"><o:p> </o:p><br /> Pentru început să definim un pic termenul de „sinod ecumenic”. Conform <span style=""> </span>“Dicţionarului de teologie ortodoxă” al Pr. Prof. Dr. Ion Bria „sinod ecumenic [gr. oikoumeniki sinodos, lat. Concilium] este o adunare de episcopi, care reprezintă întreaga Biserica.” În plus, sinodul ecumenic este definit şi ca „Forma colegială în care se exprimă episcopatul universal în materie de doctrină şi de disciplină. Cu toate că episcopul are o destinaţie locală determinată, el are o răspundere colegială în problemele de interes general ale Bisericii”. Prin urmare, numai caracterul de reprezentare al întregii Biserici dă ecumenicitate unui Sinod. De asemenea, este de la sine înţeles că hotărârile unui astfel de Sinod devin valabile pentru întreaga Biserică reprezentată acolo. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><b style=""><span lang="RO">Scopul primului Sinod ecumenic a fost, pe de o parte, stabilirea unei datei fixe pentru sărbătorirea<span style=""> </span>Paştelui, iar pe de alta, stabilirea adevărului cu privire la dumnezeirea şi consubstanţialitatea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Hristos cu Dumnezeu-Tatăl</span></b><span lang="RO">. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Iniţiativa convocării acestui Sinod i-a aparţinut Împăratului Constantin cel Mare, care dorea să pună capăt polemicilor dintre Răsărit şi Apus cu privire la data Paştelui, dar şi tensiunilor ce existau între creştini, tensiuni datorate de teoria lui Arie. Acesta era un preot învăţat din Alexandria care, începând cu anul 318, susţinea prin biserici faptul că Iisus Hristos n-a fost Dumnezeu, ci numai o creatură a Tatălui, negând astfel dumnezeirea lui Hristos. Totodată Arie susţinea şi <i style="">subordinaţionismul</i>, o teorie conform căreia Fiul este mai mic decât Tatăl. Întrucât aceste rătăciri atrăgeau tot mai mulţi credincioşi, episcopul Alexandru al Alexandriei a încercat să îndrepte situaţia printr-un sinod local ţinut la Alexandria în anul 320. Însă acest sinod nu l-a oprit pe Arie în a-şi susţine pe mai departe învăţăturile greşite până în Egipt, Palestina, Siria, Libia, Pentapole şi provinciile Asiei Mici, aşa încât la anul 325 tulburarea Bisericii provocată de arianism era foarte mare. Eusebiu de Cezareea descrie situaţia e atunci astfel, în opera sa <i style="">Viaţa fericitului Constantin</i>,<span style=""> </span>„În fiecare cetate, episcopii se ridicau contra episcopilor, mulţimile contra mulţimilor, luptând unii împotriva altora”.<o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">La Sinod au participat conducătorii întregii Biserici şi conform istoriei bisericeşti, numărul acestora a fost de <span style="font-weight: bold;">318 „părinţi”</span>, care sunt pomeniţi în Biserică în Duminica a 7-a după Paşti. De remarcat aici şi prezenţa unui episcop din Dobrogea, Scythia Minor de atunci, întrucât tot Eusebiu de Cezareea spune în lucrarea citată că „nici scitul nu lipsea din ceată”. Numele acestui episcop tomitan insă nu este cunoscut. Lucrările Sinodului s-au desfăşurat în perioada 20 mai – 25 august 325, şi s-au concretizat în câteva hotărâri importante pentru viaţa ulterioară a Bisericii. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Mai întâi, s-a hotărât ca, pentru întreaga creştinătate, <i style="">data serbării Paştelui să fie prima Duminică după luna plină care urmează echinocţiului de primăvară </i>. Dacă această Duminică va coincide cu data Paştelui iudeilor (14 aprilie), Paştele creştinilor se amână în Duminica următoare sau se prăznuieşte cu o Duminică mai înainte. Ulterior, diferenţele calendaristice în privinţa echinocţiului va duce la prăznuirea Paştelui la date diferite în Răsărit şi Apus. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Sinodul a rezolvat şi problema ereziei lui Arie prin alcătuirea unui Simbol de credinţă compus din 8 articole, în care se afirma lămurit şi precis Dumnezeirea Fiului, egalitatea şi consubstanţialitatea Lui cu Tatăl. Aceste 8 articole constituie, de fapt, prima parte a <i style="">Crezului</i> pe care astăzi îl cunoaştem, iar în acest fel <span style=""> </span>Crezul de la Niceea devine punctul de referinţă al întregii învăţături ortodoxe. <o:p></o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Cu privire la Arie şi ucenicii lui, aceştia erau declaraţi eretici şi anatemizaţi. Ei au fost exilaţi în Iliric, după unele curente istorice undeva la cotul Dunării la sud de Belgradul de astăzi. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">Alte hotărâri ale acestui Sinod au fost formulate în cele 20 de canoane care cuprind norme cu privire la organizarea şi disciplina bisericească, dintre care cele mai importante sunt cele cu privire la <span style=""> </span>organizarea Bisericii după provinciile administrative ale Imperiului; prezenţa a trei episcopi liturghisitori în hirotonia episcopală precum şi moralitatea membrilor clerului. </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO"><span style="font-weight: bold;">În ansamblu, Sinodul I Ecumenic de la Niceea ocupă un loc extrem de important în istoria Bisericii, întrucât aici s-a stabilit învăţătura fundamentală cu privire la firea şi persoana lui Iisus Hristos, despre care mărturisim că este de o fiinţă cu Tatăl, egal acestuia, născut din Tatăl mai înainte de veci şi nu creaţie a Lui. Totodată, prin păstrarea şi astăzi în forma autentică a primelor 8 articole din </span><i style="font-weight: bold;">Crez</i><span style="font-weight: bold;">, Biserica îşi mărturiseşte universalitatea ei, atât în timp cât şi în spaţiu.</span> </span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO"><o:p> </o:p></span></p> <p class="MsoNormal" style="text-align: justify; text-indent: 36pt; line-height: 150%;"><span lang="RO">DRD. SORIN OVIDIU ANGHEL<o:p></o:p></span></p>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-17926094981224888162008-02-21T14:00:00.000-08:002012-08-15T10:42:44.379-07:00STUDII:<v:stroke joinstyle="miter"><v:f eqn="if lineDrawn pixelLineWidth 0"><v:f eqn="sum @0 1 0"><v:f eqn="sum 0 0 @1"><v:f eqn="prod @2 1 2"><v:f eqn="prod @3 21600 pixelWidth"><v:f eqn="prod @3 21600 pixelHeight"><v:f eqn="sum @0 0 1"><v:f eqn="prod @6 1 2"><v:f eqn="prod @7 21600 pixelWidth"><v:f eqn="sum @8 21600 0"><v:f eqn="prod @7 21600 pixelHeight"><v:f eqn="sum @10 21600 0"><v:path connecttype="rect" extrusionok="f" gradientshapeok="t"><o:lock aspectratio="t" ext="edit"><v:imagedata href="http://www.fundatiafolkart.ro/images/go_but.jpg" src="file:///C:%5CDOCUME%7E1%5Cuser%5CLOCALS%7E1%5CTemp%5Cmsohtml1%5C01%5Cclip_image001.jpg"><em><b><span lang="FR">STUDII (DIPL. SORIN OVIDIU ANGHEL):</span></b></em><span lang="FR"> <o:p></o:p></span></v:imagedata></o:lock></v:path></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:f></v:stroke><br />
<div class="style71">
<span class="style25"></span></div>
<br />
<span class="style25"> - <strong class="style30">Universitatea din BUCURESTI</strong></span>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-3181203369338952152.post-62910738651785905642008-02-21T13:30:00.000-08:002014-04-28T13:42:55.880-07:00ARTICOLE PUBLICATE DE SORIN OVIDIU ANGHEL:<i><b><span lang="FR">ARTICOLE PUBLICATE:</span></b></i><span lang="FR"> <o:p></o:p></span><br />
<b><span lang="FR">1. -</span></b><span lang="FR"> <span class="style7">"</span><b>In slujba lui Hristos si a culturii teologice si juridico-canonice</b><span class="style7">"</span>, în <i>OMAGIU PROFESORULUI NICOLAE V. DURA LA 60 DE ANI</i>, Constanta, Editura Arhiepiscopiei Tomisului, 2006, pag. 134; <o:p></o:p></span><br />
<div class="MsoNormal">
<b><span lang="FR">2. - </span></b><span class="style7"><b><span lang="FR">"A inviat sau nu Hristos?"</span></b></span><span lang="FR">, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 2, pag. 11; <o:p></o:p></span></div>
<b><span lang="FR">3. - </span></b><span class="style7"><b><span lang="FR">“Sinodul I Ecumenic (Niceea) – TEMELIA CREDINTEI ORTODOXE”</span></b></span><span lang="FR">, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 3, pag. 13; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">4.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Preotia – Vrednicie si responsabilitate”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 4, pag. 13 ; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">5.</span></span><span lang="FR"> - <b>" Impodobirea Bisericii, lux sau necesitate"</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 5, pag. 13; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">6.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre duhovnicie”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 6, pag. 12; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">7.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Cinstirea Sfintelor Moaste”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 7, pag. 9; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">8.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Decalogul (cele zece porunci)”</b>, în saptamanalul national de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 8, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">9.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Fericirile”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 9, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">10.</span></span><span lang="FR"> - <b>"Despre sfaturile evanghelice"</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 12, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">11.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre Virtutile Cardinale”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 13, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">12.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre Virtutile Teologice – partea I”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 14, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">13. </span></span><span lang="FR">- <b>“Despre Virtutile Teologice – partea a II-a”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 15, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">14.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre Virtutile Teologice – partea a III-a”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 16, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">15.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Sfanta Cruce”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 17, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">16.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Rugaciunea”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 18, pag. 9; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">17.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Cunoasterea lui Dumnezeu”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 19, pag. 8 ; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7">18.</span> - <b>" Despre slujbele Bisericii"</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 20, pag.8; <o:p></o:p><br />
<span class="style7">19.</span> - <b>“Laudele Bisericii”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 21, pag. 8; <o:p></o:p><br />
<span class="style7">20.</span> - <b>“Despre Sfanta Liturghie”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 22, pag. 8; <o:p></o:p><br />
<span class="style7">21.</span> - <b>“Despre Sfintele Taine”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 23, pag. 8; <o:p></o:p><br />
<span class="style7">22.</span> - <b>“Despre ierurgii”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 24, pag. 8; <o:p></o:p><br />
<span class="style7"><span lang="FR">23.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Atributele lui Dumnezeu”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 25, pag. 8 ; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">24.</span></span><span lang="FR"> - <b>"Sfanta Treime si ereziile Trinitare"</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 26, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">25.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre crearea lumii – partea I”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 27, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">26.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre crearea lumii – partea a II-a”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 28, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">27.</span></span><span lang="FR"> - <b>“Despre crearea lumii – partea a III-a</b><span class="style7">”</span>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 29, pag. 8; <o:p></o:p></span><br />
<span class="style7"><span lang="FR">28. </span></span><span lang="FR">- <b>“Sarbatoare la malul marii”</b>, în săptămânalul naţional de atitudine <i>AVOCATUL TAU</i>, Bucuresti, Anul 1, Nr. 29, pag. 16. <o:p></o:p></span>Dipl. Sorin Ovidiu Anghelhttp://www.blogger.com/profile/01323375494109173897noreply@blogger.com0