Dr. Dipl. Sorin Ovidiu Anghel: Faptele bune

marți, 11 martie 2008

Faptele bune - Cuvinte de folos

Ce folos este să crezi creştineşte şi să trăieşti păgâneşte? (Sf. Ioan Gură de Aur);

Păcatul şi credinţa nu pot trăi împreună deoarece cu credinţa se uneşte şi virtutea (Filaret – Mitropolitul Moscovei);

Nu credinţa în vorbe ne mântuieşte, ci faptele unite cu credinţa (Sf Isaac Sirul);

De crezi bine, atunci să şi trăieşti bine (Avva Serafim).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

Data Sfintelor Pasti pe perioada anilor 2008-2025

2008 – 27 aprilie 2017 – 16 aprilie
2009 – 19 aprilie 2018 – 8 aprilie
2010 – 4 aprilie 2019 – 28 aprilie
2011 – 24 aprilie 2020 – 19 aprilie
2012 – 15 aprilie 2021 – 2 mai
2013 – 5 mai 2022 – 24 aprilie
2014 – 20 aprilie 2023 – 16 aprilie
2015 – 12 aprilie 2024 – 5 mai
2016 – 1 mai 2025 – 20 aprilie

Decalogul (cele 10 porunci)

Învăţătura Bisericii cu privire la Vechiul Testament este aceea că el este o călăuză spre Noul Testament, lucru ce este adeverit şi de Mântuitorul Iisus Hristos când spune „n-am venit să stric Legea, ci să împlinesc”(Matei 5, 17). De aceea, pentru creştini, Vechiul Testament, deşi este vechi, are totuşi o valoare spirituală, cel puţin din 2 puncte de vedere: al mesajului mesianic şi al moralei pre-creştine.

În articolul de faţă imi propun să arăt valoarea moralei din Vechiul testament, prin prisma tezaurului de învăţătură din acest punct de vedere: Decalogul. Acesta conţine de fapt zece porunci pe care Moise le primeşte direct de la Dumnezeu, scrise pe 2 table de piatră.

Pentru început voi spune că modul prin care Dumnezeu dă aceste porunci este unul miraculos. La porunca lui Dumnezeu Moise se suie în muntele Sinai unde primeşte aceste porunci de la Dumnezeu scrise pe două table de piatră. Scriptura ne mărturiseşte că aceste table „erau lucrul lui Dumnezeu şi scrierea era scrierea lui Dumnezeu, săpată pe table” (Ieşirea 32, 16). Cu alte cuvinte, Însuşi Dumnezeu scrisese aceste porunci pe cele două pietre, pentru a se sublinia faptul că aceste porunci au origine divină, nefiind create de om. Deşi iniţial, din pricina idolatriei poporului, Moise va sfărâma prima pereche de table ale Legii, Dumnezeu îi va porunci să se mai suie încă o dată în munte pentru a primi din nou tablele Legii, tot aşa scrise , cu puterea lui Dumnezeu, pe piatră. Interesant este faptul că pentru a arăta importanţa conlucrării omului cu Dumnezeu la desăvârşirea spirituală. Dumnezeu îi cere lui Moise ca să pregătească aceste table ale Legii, prin cioplirea pietrei ca materie primă.

Voi prezenta în cele ce urmează textul celor zece porunci, precum şi câte o mică explicare a fiecăreia (spatiul nu-mi permite mai mult), pentru o mai bună înţelegere a importanţei lor pentru viaţa morală a credinciosului. Textul poate fi găsit şi în Scriptură la Ieşire 20, 2-17.

Primele 4 porunci au în vedere relaţia omului cu Dumnezeu, iar următoarele 6 au în vedere relaţia dintre oameni.

1. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine!”

Tâlcuirea acestei porunci o va face Însuşi Dumnezeu, prin gura lui Moise, în textul de la Deuteronom cap. 6. Concluzia este aceea că Dumnezeu trebuie să fie unic în viaţa omului şi, mai mult, trebuie să ocupe cea mai înaltă poziţie pe scara de valori a umanităţii. Relaţia omului cu Dumnezeu este cuprinsă în cuvintele „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din toată puterea ta”, lucru ce este confirmat şi de Mântuitorul în dialogul cu tânărul bogat.

2. „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam,Şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”

Ţinta textului de aici este idolatria, adică înlocuirea lui Dumnezeu din poziţia primă pe care trebuie să o aibă în viaţa noastră cu orice altceva în afara Lui. Adeseori acest text este folosit de către alte culte pentru a arăta ca greşite învăţăturile Bisericii Ortodoxe cu privire la cinstirea icoanelor, sfinţilor, moaştelor etc, dar folosirea textului este greşită întrucât cinstirea acestor lucruri nu face decât să ajute la închinarea credinciosului către Dumnezeu.

3. “Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deşert, că nu va lăsa Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deşert numele Lui.”

Porunca face referire la chibzuirea adâncă asupra existenţei şi luării lui Dumnezeu ca martor în viaţa noastră. Sunt foarte multe situaţii în care numele lui Dumnezeu, care reprezintă sfinţirea vieţii noastre, este luat în deşert, prin hulă, înjurătură, minciună, mărturie mincinoasă, jurăminte pentru orice nimicuri.

4. „Adu-ţi aminte de ziua odihnei, ca să o sfinţeşti. Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a şaptea este odihna Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru: nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici sluga ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău, nici orice dobitoc al tău, nici străinul care rămâne la tine, că în şase zile a făcut Domnul cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt într-însele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua a şaptea şi a sfinţit-o.”

Porunca face referire la hrana spirituală pe care omul este dator s-o asigure sufletului său. Dacă în şase zile omul poate lucra pentru el, ce-a de-a şaptea zi trebuie păstrată pentru Dumnezeu. De fapt, tot pentru noi este dată, căci odihna lui Dumnezeu la care face textul referire, nu este altceva decât bucuria pe care Dumnezeu o are atunci când creaţia Sa îşi împlineşte menirea. Ori menirea omului este sfinţenia. Prin urmare, Dumnezeu prevede ca măcar o zi din cele 7 ale săptămânii să fie dedicată vieţuirii în Dumnezeu.

5. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie.”

Cu această poruncă, Dumnezeu pune ordine şi în relaţia dintre oameni. Şi era normal ca acest lucru să înceapă cu respectul faţă de părinţi, întrucât ei sunt cei prin care am fost aduşi la existenţă. În plus, părinţii sunt şi cei care sunt sau ar trebui să fie îndrumătorii noştri prin această viaţă, pentru a ne bucura de o existenţă cât mai lungă şi cât mai bună.

6. „Să nu ucizi!”

Este evident că dacă viaţa este darul lui Dumnezeu, nimeni nu poate dispune de ea decât Dumnezeu. De aceea nu avem dreptul să curmăm viaţa aproapelui nostru, întrucât nu noi i-am dat-o.

7. „Să nu fii desfrânat!”

Întrucât plăcerile trupului sunt primele prilejuri de păcătuire, prin această poruncă se încearcă păstrarea unei ordini sociale şi morale în societate. Desfrânarea este adeseori cauza unor majore tulburări de comportament social, precum şi de dezechilibre.

8. „Să nu furi!”

Porunca arată ordinea socială din punct de vedere al dobândirii bunurilor materiale. Munca este cea care asigură progresul individului şi al societăţii. În plus, furtul poate duce de asemenea la grave dezechilibre sociale.

9. „Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău!”

Întrucât aproapele nostru are aceleaşi drepturi ca şi ale noastre, este obligatoriu să păstrăm faţă de acesta o atitudine de respect şi dragoste frăţească. Mărturisirea strâmbă poate fi minciună, calomnie, denigrare, jignire, mărturie mincinoasă. Prin toate acestea se poate prejudicia viaţa aproapelui nostru.

10. „Să nu doreşti casa aproapelui tău; să nu doreşti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui şi nici unul din dobitoacele lui şi nimic din câte are aproapele tău!”

Deşi , în aparenţă, seamănă cu porunca a 8-a, această ultimă poruncă nu este nici pe departe identică cu aceea. Acolo se face referire la dobândirea mijloacelor de trai, iar aici ţinta principală este chestiunea proprietăţii, precum şi dorinţele intime ale omului. Căci dacă în porunca a 8-a se interzice acţiunea de a fura, aici se sancţionează intenţia. Cu alte cuvinte, se caută curăţirea sufletului de cele mai subtile forme de ispită.

Importanţa decalogului pentru creştin este mare întrucât el pune bazele moralei creştine, plecând de la o morală a firii umane. Desăvârşirea acestor porunci însă va fi făcută de Mântuitorul, la Predica de pe munte, atunci când va rosti şi Fericirile, asupra cărora ma voi apleca data viitoare.

Drd. Sorin - Ovidiu Anghel

Dr. Dipl. Sorin Ovidiu Anghel

marți, 11 martie 2008

Faptele bune - Cuvinte de folos

Niciun comentariu:

Centrul de Istoria Bisericii (Centru de Cercetare)

Radio Dobrogea

Data Sfintelor Pasti pe perioada anilor 2008-2025

Contact: